Ultimii de pe Pământ

I. Totul a inceput...

Azi e joi. O zi ca oricare alta din saptamana. Eu sunt un baiat obișnuit de 24 de ani. Sunti singur acasa si ma pregătesc sa merg la munca. Radioul era pornit pe un post oarecare, cand dintr-odata aud:

Anunt urgent! Langa o centrala nucleară din Ucraina au fost descoperite doua persoane infectate cu un virus necunoscut. Victimile erau decedate, dar medicii spun ca inca exista activitate cerebrala. Din pacate dupa cateva teste sa descoperit ca medicii au fost infectati de asemenea cu acest virus care in scurt timp a produs un comportament violent. Dupa o vreme, un medic a inceput sa se comporte foarte ciudat si a muscat mai multe persoane din spitalul la care lucra doctorul. Persoanele au preluat comportamentul si au inceput sa consume carne de om. Recomandam sa va pregătiți un kit de supraviețuire care sa va fie la îndemână mereu. Atat pentru acum, la revedere!

Parintii mei erau plecati in partea cealalta a Europei sa muncească... deci nu aveam de ce sa imi fac grija pentru ei, si nici de mine, cel putin asa credam, pentru ca incidentul se petrecuse la mare departare. Am continuat ziua ca si cum nimic nu sa intamplat...o mare greseala...

Eram in masina mea si ascultam acelasi post de radio pe care aflasem vestea, cand brusc un alta masina s-a ciocnit violent de mine. Parbrizurile ambelor masini zburau prin aer in mii de bucatele. Îmi trecea atunci prin minte faptul ca viata imi era in pericol, dar nu prea am avut timp sa ma gandesc.

Dupa o vreme de inconstienta pe patul de spital, am avut o perioada in care vedeam totul in ceata. Au auzit tipete si urlete, dar nu puteam face nimic. Eram oprit de propriul meu corp, acum destul de ranit.