Ultimii de pe Pământ

VII. Rezistenta

Dupa o noapte odihnitoare in corturi, am avut parte de un mic dejun hranitor, gatit la foc din ceva lemne gasit prin aropriere. brusc, am auzit o impuscatura in departare.Toata lumea a apucat armele pe care le avea, parca din reflex.

-Ssssssst! am spus eu, si m-am ridicat incet din cort ca sa observ ce se intamplase. Puteam sa vad doar niste capete de oameni care veneau spre noi. Puteau sa fie si hunteri, dar cand s-au apropriat am vazut ca erau echipati fiecare cu cu un pistol, o mitraliera AK-47 si o grenada.

-Sunt de la armata...cred... am spus tuturor. Pregatiti-va, cine stie ce vor.

Eu am luat un bat si un material alb, am facut un steag si am inceput sa il flutur spre ei. Stiu ca era riscant, dar pana la urma, de ce sa vina armata sa raneasca civili? Echipa a reactionat imediat si au grabit putin pasul. Odata ajunsi s-au prezentat:

-Noi suntem Rezistenta, ramasitele armatei din jurul lumii.

-Ce bine ca ne-ati gasit! a spus Tudor

-E cineva infectat? Aveti simtome?

-Nu

Bine. Oricum o sa facem un test, si unul dintre soldati scoate un fel de scaner. O sa scanez pupila tuturor.

Cand scanerul a ajuns la Tudor, nu beep s-a auzit. Baiatul a spus speriat

-Ce... dar atat a apucat caci un glont i-a trecut drept prin cap...

-La naiba! A spus un soldat. Parca nu aveati infectati! Va trebui sa facem o decontaminare! Virusul poate sa fie pe piele!

Numeni din grupul nostru nu mai stia ce sa zica. Toti erau socati.

-MISCATI! Mergem la cea mai apropriata baza militara! a strigat alt soldat.

Dintr-un grup de supravietuitori am devenit prizonieri suspecti de infectie...