Capitolul IV
Cei doi s-au mai intalnit dupa cateva ore intr-o pauza in curtea scolii.
Rebecca's POV
"Rebeccaaa" ma striga Josh...nu ma asteptam sa ma strige sau sa ma bage in seama macar,era cu ai lui "simpatici" colegi de echipa care nu ma agreeaza din cate vad eu si ma cred o boboaca ciudata care vrea sa se dea pe langa cei populari..
"da Josh. Ce e?"
"ce fa' ma pitico?"
"bine ma palugo"
"vino si stai cu noi la masa" erau cam toata echipa plus cativa colegi de clasa de-ai lui plus pitipoancele populare ale scolii..care erau niste fitoase si sclifosite ce erau cu niate platforme gigantice de ziceai ca erau picioroange si bluze neon in toate culorile...awful..
"nu mersi.."si ma duc singura pe o banca citind carti pe wattpad..soooo alone,incep sa regret faptul ca nu i-am acceptat oferta.Cum stateam eu singura ascultand muzica si citind foarte concentrata.,o mana foarte mare si puternica mi-a cuprins talia pe la spate.Foarte speriata m-am intors si am vazut ca era un ciudat din scoala care ma urmarea de ceva vreme..pielea mi se facuse de gaina si m-am zbatut neputand sa scap din stransoarea ciudatului. Am inceput sa tip cand am auzit ca mi-a zis "hai pisi sa mergem in spatele scolii sa iti arat ceva frumos" tipam si parca nimeni nu ma auzea,desi era toata curtea scolii plina. Dupa ce tipul mi-a pus mana la gura sa nu mai tip,a venit din spatele lui Josh dandu-i un pumn cat de tare a putut iar acesta si-a pierdut echilibrul si mi-a dat drumul imediat amenintandu-ma ca nu s-a terminat aici. Dupa ce acesta a plecat am ramas doar cu Josh
"Rebe,esti bine?"
"Amm..sunt ok doar ca m-am speriat.." iar atunci m-a luat in brate si am fost nevoita sa fac acelasi lucru.
"Vino si stai langa mine pentru ca tipul ala nu a plecat" si am acceptat de frica..desi stiam ca nu era prea bine ce fac..
"Cu prietenii tai?"
"Da..de ce nu?"
"Aamm nu stiu ce sa zic" si fac un pas inapoi plecandu-mi capul
"Uite..vreau sa te linistesti ,ok? Daca vrei stam noi singuri in alta parte" si imediat cum am auzit asta m-am uitat sa vad un loc liber si vad ca scarile erau libere
"ce zici? mergem acolo"
"hai..eu am ora libera acum si pot sta cu tine" spune el imediat cum a auzit clopotelul sunand
"Super..si eu am..stam aici" si cum am ajuns pe scari, "popuularii" scolii care erau si prieteni cu el,au trecut pe langa noi si au inceput imediat cum ne-au vazut impreuna
"Vaai Josh..mai nou te dai la boboace? Ce vezi la ea? e urata si mica pentru tine.." si au imceput sa rada. Cum am auzit asta am plecat capul pur si simplu de rusine si am deschis gura pentru a spune ceva dar am fost intrerupta de Josh
"Nu Becca!Nu trebuie sa iti pleci capul in fata nimanui niciodata in viata..trebuie sa fii mereu cu capul sus si sa treci peste toate,castig,esec..orice.." atunci lacrimile si-au facut loc in ochii mei si au inceput instantaneu sa se faca vazute asa ca am fugit..unde am putut cat mai departe de ei..Il puteam auzi pe Josh in spate cum le spunea celorlalti "sunteti fericiti acum? fratilor nu o cunoasteti..e foarte sensibila..lasati-o in pace" si tipa la ei.Cand m-am oprit m-am intors cu fata catre ei si am putut vedea pentru o clipa cum niste fete se dadeau pe langa el iar el nu le acorda atentie deloc..ba chiar se uita si ma cauta cu privirea. Cum m-am asezat in alta parte,el a venit dupa mine,eram undeva in spatele scolii acum..un loc singur si pustiu..stateam pe o piatra si suspinam incercand sa ma calmez cand el a venit si mi-a pus mana pe umar iar eu am simtit un sentiment de deja-vu
"Rebecca,uite-te la mine te rog. De ce plangi?"
"De ce toti spun asta?..De ce ma cred toti o ciudata?Nu sunt ciudata.Sau sunt?"
"Tu te auzi ce spui? nu esto ciudaata! esti doar diferita,in sensul bun al cuvantului..esti foarte draguta si onesta si imi place zambetul tau..pacat ca nu il pot vedea acum..mi-l arati te rog?" si intorcandu-ma catre el ii vad imediat zambetul lui de copil in dimineata Craciunului ce parca astepta ceva..si nu ma puteam abtine aa nu zambesc si eu..
"asta e!asta e Rebecca pe care o stiu" iar in acel moment ma ridic si il imbratisez strans. Dupa ce imbratisarea s-a terminat,el mi-a sters lacrimile cu podul palmei si m-a sarutat pe frunte. Distanta dintre noi era milimetrica,era imposibil sa te abtii dintr-un sarut la distanta aia. Dar in momentul in care amandoi am vrut sa facem asta..am fost intrerupti de...Michel,tipul care ma atacase mai devreme..
"Mai mai mai..ce avem noi aici.." spune el cu o voce groasa si fluturand un cutit in mana..
"Sa nu indraznesti sa te atingi de ea,clar?" reactioneaza Josh,ascunzandu-ma in spatele lui incercand sa ma apere.
"Cine a zis ceva de ea?" ii reproseaza Michel si intr-o fractiune de secunda se napusteste asupra lui Josh cu acel cutit. Dupa ce realizeaza ce a facut,Michel fuge iar Josh cade la pamant. Eu eram bulversata..nu stiam ce se intamplase,ce sa fac,tot ce stiam e cs Josh e cazut la pamant cu mana sangerand..am ramas muta.. Am sunat la salvare si m-am apropiat se Josh care se tinea puternic de mana..era plin de sange.
"Joshy..in 5 minute ajunge salvarea. esti sigur ca mai rezisti pana atunci?" si ma aplec usor spre el pentru a-l pupa pe nas si a-l ajuta sa se ridice. "Sunt aici cu tine.Nu o sa te las singur."
"Auch..multumesc mult de tot Rebecca" a spus el dupa care a scos un scancet puternic provocat de durerea pe care o avea.
"Hei hei..de ce plangi?" intreaba el cu o voce calda si blanda
"E numai din vina mea..adica..totul..tu suferi acum tot din vina mea..esti accidentat din vina mea..imi pare rau"
"Rebecca taci! Tu iti dai seama ca nu mi-as fii iertat niciodata fapta asta daca nu te aparam si te lasam singura? ai fii fost tu acum in locul meu ceea ce nu ma ajuta cu nimic. Mai rau imi facea sa te vad pe tine suferind.." am vrut sa ii mai spun ceva dar sirenele salvarii se auzeau si trebuia sa aduc paramedicii aici..se pare ca Josh trebuie dus la spital de urgenta deoarece rana era adanca iar cutitul infectat.Amers cu Josh la spital si am asteptat pana a fost dezinfectat si cusut si sm putut sa il vad. Nesigura pe mine si foarte sfioasa ca de obicei,am intrat la el si l.-am salutat..
"Hei amice.Cum te mai simti?"
"sunt ok..haide apropie-te.."
"ai tai nu vin?" si ii vad fata intristandu-se imediat
"sunt orfan.." imi plec capul (in mintea mea eram 'braaavoo cap de nuca! iar ai facut-o lata' ) iar el imi ia fata in palmele lui
"E ok Rebe..nici nu am apucat sa ii cunosc prea bine..eram foarte mic atunci cand ei au murit intr-un accident de masina"
"auzi..stiu ca o sa ma urasti,dar Ale e in drum spre spital"
"ce? de ce?"
"a aflat si ea si na..e cea mai buns prietena a ta..trebuia sa vina" si nici nu apuc sa imi termin propozitia si o tornada intra pe usa bociferând si injurand tot neamul celui care i-a ranit 'fratiorul'.
"Joshua Alexander Collsen..cum de nu ai pu..." si nu termina propozitia si ma vede pe mine si ramane cu gura deschisa gesticuland si uitandu-se cand la mine cand la Josh. brusc expresia fetei i se schimba si isi trage rapid un scaun si se aseaza in graba in fata noastra luand o pozitie de politist la interogatoriu.
"Imi scapa mie ceva aici? E cumva ceva ce eu nu stiu? DA! faptul ca prietenii mei cei mai buni se intalnesc pe la spatele meu" eu si Josh ne-am rosit amandoi si am facut un schimb de priviri si de zambete si am spus amandoi in cor
"nu ne intalnim pe ascuns!" iar Josh ma ia de mana in momentul acele formandu-se un gol in stomacul meu.
"noooo..va intalniti pe fata" si incepem sa radem..rasul nostru este distrus de usa care se deschide. Cine a intrat pe ea,era persoana la care ne asteptam cel mai putin..era chiar...
Șiiii va las sa ghiciti cine a intrat in salon,astept pareri. Ne vedem la urmatorul capitol.
