Printre rafturile bibliotecii

Capitolul 4

  Clara plecase fericită de acasă, cu speranța de a se întâlni cu Thomas la biblioteca din centrul orașului.
  Ajunsă la destinație, deschise ușa,  care acum nu mai scârțâia, și spuse un "Bună dimineața" călduros.Însă expresia ei se schimbă când pe locul noului ei prieten, se afla o femeie cam de 20 de ani, îmbrăcată în pas cu moda.
   -Bună dimineața!îi răspunse femeia cu un zâmbet.
  Derutată, Clara îsi deschise telefonul.Știa că Thomas lucra în zilele de soț.Avea o mică speranță că doar greșise ziua.Dar nu era așa.Calendarul de pe telefon, îi arăta 24 iunie.
  "A fost concediat!" era singura soluție pentru care nu se află azi aici.
  Nu putea să lase totul așa.Visul bibliotecarului avea să se ducă dacă nu era angajat înapoi.Trebuia să ia atitudine.Si acum.
  -V-Vreau să vorbesc cu șeful  tău!spuse Clara serioasă uitându-se fix în ochii fetei care îi furase slujba lui Thomas.
  -Dar.. Nu se află aici..îi spuse cu o ușoară frică în glas, speriată că avea să fie concediata din prima zii.
   -Sună-l.Te rog!Și stai calmă, nu o să îți pierzi job-ul.îi zise Clara cu un zâmbet.
  Femeia din fața ei face după cum îi spune. Era puțin nedumerită de ce ar fi vrut să vorbească cu el, dacă nu era vorba despre ea.
   -Ăm.. Domnule?îi spune femeia sperând că nu l-a deranjat.
   -Ce s-a întâmplat de mai sunat?îi răspunse cu o voce groasa.
   -Este aici o fată care dorește să vorbească cu dumneavoastră.
   -Nici bine nu te-am angajat și îmi faci probleme?!
   Femeia îi întinse repede telefonul Clarei.
   -B-Bună ziua! 
Nu se mai răstise până acum la un șef.
   -Bună ziua! De ce ați apelat la mine?o întreabă el ușor îngrijorat că ar putea fi o plângere
    -De ce l-ați concediat pe Thomas? 
     -Thomas..? Ohh, tipul care se purta urât cu clienții.Pur și simplu nu își dădea nici măcar silința, nu era de el acest loc de munca.
     -Dar avea nevoie de el!ridicase Clara ușor tonul.Și.. Nu vă pot face să îi dați și lui job-ul înapoi aici?  Dar să nu o concediati pe această femeie tânără, chiar a fost draguță cu mine, îi zâmbise ea cald.
    -Doar dacă ai aduce mulți oameni cu el în bibliotecă, spuse șeful începând să râdă ușor.
    -Bine! Am să o fac.Dar, trebuie să îl chemați o zii inapoi.Puteți veni și dumneavoastră să vedeți.
     Omul bătrân de la capătul firului făcu ochii mari.Nu se gândea că fata cu care vorbește la telefon era serioasă.
    -Faceți mișto de mine?întreba el clipind des.
    -Sigur că nu!Sunt foarte serioasă în legătură cu asta. Ce ziceți să îl chemați la muncă peste 2 zile? 
    -Cred ca e bine..
    -Bun atunci!  Dacă vor fi mulți oameni, îl veți angaja înapoi?  
    -Dacă reușești să faci asta, cu siguranță!
     Pe fața Clarei apăruse un zâmbet larg.
     -Perfect atunci!

Fu ultimele ei vorbe înainte să îi dea telefonul bibliotecarei, și a se face nevăzută după ușa bibliotecii.