Trecuse deja o saptamana de scoala , in care Andra nu a reusit sa se adapteze.Pur si simplu nimeni nu o intelegea , toata lumea o credea ciudata. si rasfatata.
Nici vremea nu tinea cu ea , in fiecare seara era furtuna , ea plangea pentru ca nu reusea sa se adapteze , iar dimineata incerca sa ascuda sentimentele ei , iar
norii faceau la fel cu soarele.
Era luni dimineata , o noua saptamana de scoala.Cele doua zile care le avusese libere au trecut extrem de repede.S-a dat jos din pat , ar fi dorit sa ma aiba
entuziasmul din prima zi de scoala , dar pur si simplu nu putea.S-a dus in baie , a facut un dus pentru a se trezi mai bine , s-a uitat in oglinda si si-a spus:
,,Oare chiar sunt fitoasa?Sau ciudata?Nu,nu e posibil.Atunci de ce toata lumea crede asta?Sper ca intr-o zi sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga.''
A mancat , s-a imbracat , a urcat in masina si a plecat.Nu stia ce avea sa ii rezerve ziua de azi.
Ajunsa in clasa auzi de la colgi cum ca ar mai veni o colega noua.Ea nu era entuziasmata , stia ca nu avea cum sa se imprieteneasca cu ea.In urma unor mutari ,
ea statea singura si stia ca diriginta ii va spune sa stea cu ea.
S-a sunta de ora si stia ca din clipa in clipa va sosi o noua colega.Statea numai cu ochii pe usa si pe ceas.Dupa cinsprezece minute nu aparu nimeni , credea ca nu
este adevart ce au spus colegii ei.Asa ca a fost atenta la ora doamnei Adela.
Era si 38 , cineva bate la usa.Era o fata cu parul destul de lung , cret , cu o fata putin mai inchisa la culoare.Avea ochii caprui , nu era foarte inalta , doar
cu vreo doi-trei centimetri mai inalta ca Andra.Fata se prezenta , se pare ca avea ceva in comun si ea a calatorit mult si ii placea muzica si avea un numa foarte
dragut , Evelin.Se aseza in banca cu ea fara a spune vreun cuvant.
In pauza Andra ii spune:
-Buna Evelin , ma numesc Andra.
-Buna.Imi pare bine sa te cunosc.
-Cand te-ai prezentat ai spus ca ai calatorit.Cat de mult ai calatorit?
-De cand m-am nascut eu si mama am calatorit.Stateam destul mult timp intr-un oras pentru a ma atasa de el.Stateam cam unu-doi ani.Si tu ai calatorit?
-Da , doar ca la mine a fost mai diferit.Parintii mei sunt avocati si din aceasta cauza ne mutam o data la doua-trei luni , deci nu aveam timp sa imi fac prieteni!
-Nu ai avut prieteni?o intrerupse Evelin surprinsa.Scuza-ma , dar esti prima persoana pe care o cunosc care nu a avut prieteni.
-Nu e nimic.Mi-as dori tare mult ca cineva sa ma inteleaga , sa am prieteni , cred ca e un sentiment minunat.
-Este , dar prietenii te pot dezamagin.
-Cum adica?
Clopotelul le intrerupse conversatia , dar Evelin spune:
-Vorbim mai multe dupa ore.Pana atunci vom mai vorbi despre chesti marunte , abia dupa incheierea orelor nu ne mai va deranja nimeni , vom avea o discutie tihnita.
Andra zambise si dase din cap in semn ca da.
Intrase in clasa.Orele au trecut repede , in fiecare pauza vorbind si razand.Andra se simtea in sfarsit bine si dintr-o data , dupa o saptamana de vijelie e foarte
frumos afara.Andra observa , dar se gandi ca dupa furuna mereu apare soarele , asta ii spunea mereu mama ei cand era mica.
Ieseau impreuna din curtea scolii , vorbind , Andra o intreba:
-Deci , cand am putea sa ne plimbam , sa vorbim , sa vedem imprejurarile?
-Inca nu ai fcaut asta?Esti aici de o saptamana si nu ai explorat zona?
-Ideea e .. ca eu..mhmm..Nu prea am avut cu cine.
-Inteleg...si o trase pe Andra intr-o imbratisare prieteneasca.Acum ai!
-Te cunosc de nici o zic si simt ca as putea sa iti spun orice.Iti multumesc!
-Pentru ce?
-Pentru ca ai aparut in viata mea.
Aceasta zambi prieteneste si o intrebase:
-Si cand zici ca am putea sa ne plimbam?
-Azi.Vreau sa ne cunoastem cat mai bine.Ce zici ca intr-o ora sa ne intalnim tot aici?
-Bine.Pa.Ne vedem aici.
-Binee.Pa.
Andra vazu masina parcata la cinci metri de ea asa ca fugi repede si-i spuse lui Nicola sa se greabeasca.Vrea sa ajunga acasa cat mai repede.
Cand a ajuns a vazut masina tatalui ei parcata in fata casei , cat si pe a mamei ei.Era bucuroasa ca erau acasa.Intra in casa bucuroasa spunand:
-Buna mami!Buna tati!Ce faceti?
-Bine.Tu ce faci?Cum ti-a fost ziua?spuse tatal ei putin cam trist.
-A fost o zi super faina.De cand am venit asta a fost cea mai frumoasa.
-Povesteste-ne!o indemnase mama ei.
-Mai avem o colega noua.Ea este diferita , nu e ca ceilalti colegi , nu ma judeca , simt ca as putea sa ii spun orice!Este minunat sa cunosti pe cineva care sa te
inteleaga , sa te ajute cand ai nevoie.Si intr-o ora ne intalnim in fata scolii , vrem sa ne cunoastem mai bine , sa vorbim...
-Draga mea , ma bucur pentru tine.Dar nu e o idee deloc buna.Azi v-ati cunoscut si sunteti cele mai bune prietene?Nu ti se pare ciudat?
-Nu e imic ciudat mama!Crezi ca sunt incapabila sa am prietene.Poate nu ne cunoastem , dar vrem sa o facem.Tu ai avut vreodata o prietena?Stii cum e atunci cand
cineva te intelege si nu te judeca?E un sentiment minunat.Dar tu nu cred ca stii!
-Ba da , stiu.Am avut si eu o prietena.Ne cunosteam de la gradinita , stiam totul despre ea si ea la fel.Imparteam totul , dormeam la ea , ea la mine , era foarte
frumos.Eram in aceeasi situatie , ma simteam extrordinar.
-Ea acum unde e?
-Nu stiu.Ne-am certat in momentul in care s-a imprietenit cu cea mai populara fata din scoala.Erau bne prietene , la inceput nu isi petreceau prea mult timp impreuna
, dar acea fata ma ura din toata inima ei , asa ca i-a cerut prietenei mele sa ii spuna slabiciunile mele , sa ma umileasca in fata tuturor!
-Si a facut-o!
-Din nefericire da.Apoi ea a trebuit sa e mute si nu ne-am mai impacat.
-Dar Eveline nu este asa.Ea e diferita.Chiar vreau sa merg , chiar vreau sa ma intalnesc cu ea , sa vorbim.Am nevoie de prieteni , MAMAAA!
-Iti poti face prieteni ,dar ai grija.Inlegatura cu iesirea de azi , nu mergi nicaieri.
-Mamaa...Nu poti face asta!Nu imi poti interzice!
-Urca in camera ta!Ne vedem la cina!
Andra urca scarile in graba gandindu-se ce sa faca.Apoi ii veni o idee , sa fuga de acasa.Mai avea douazeci de minute pana la ora l care trebuiau sa se intalneasca.
Apoi isi aminti ca in ora de sport facura schimb de numere de telefon.Andra ii scrise:,, A intervenit o problema , dar ne vedem ,doar ca voi intarzia cel mult jumatate
de ora.Scuze.Iti explic cand ne intalnim.''
Andra iesi pe hol , se asigura ca parintii ei sunt in cmera lor , bucatareasa era in bucatarie , Amanda era singura ei problema.Facea curat exact prin apropierea
iesirii.Se duse din nou in camea , isi facu putina mizerie prin camera pentru ai da acesteia de lucru.
-Amandaaa , striga ea.Vino te rog si fa-mi cuart in camera.
-Imediat domnisoara , vin in cinci minute.
In acele minute ea isi puse cate ceva intr-o gentuta pe care o ascunse in baie.Cand Amanda sosi in camera , ea se grabi sa intre in baie pentru a-si lua gentuta ,
apoi fugi spre usa.Nu mai facuse niciodata asta pana acum.Nu se simtea prea bine , dar avea nevoie sa vorbeasca cu Evelin.
Chiar am facut asta!Ma simt ciudat , dar nu rau.E un sentiment , de ....de LIBERTATE!
Am ajuns in fata scolii , ira la zece metri distanta o vad pe Evelin stand pe o banca.Inca nu ma observase , era cu ochii in telefon.Am luat-o prin spatele ei , cu
ideea ca o voi speria.
-Baauu!spun eu amuzata.
-Hei!Nu am observat ca ai venit!spuse Evelin putin cam trista.
-S-a intamplat ceva?Esti bine?
-Da.Sunt doar putin obosita!Tu?Ce ai patit de ce ai intarziat?Ai spus ca imi vei povesti!
Stiam ca nu e doar obosita , mai era ceva , dar eram prea nerabdatoare ca sa ii spun ce am facut!
-Pai , stii , am fugit de acasa!spun eu cu o retinere.
-Ce ai facut?De ce?
-Mama e prea protectoare.Mi-a tinut o morala despre fosta ei prietena.Parca toata lumea ar fi la fel!Pate ei i s-a intamplat asta , dar nu mi se va intampla si mie!
-Ce i s-a intamplat?
-Nu cred ca vrei sa stii..E cam plictisitor.
-Ba deloc!Spune!
-Bine!A zis avea o prietena pe care o cunostea de la gradinita , stiau totul una despre alta , pana cand asa zisa prietena a ei s-a imprietenit cu cea mai populara
fata din scoala si incepeau sa se inteleaga bine!Acea fata , populara nu o suporta pe mama si o ruga pe prietena ei sa ii zica slabiciunile mamei , ca dupa sa o umileasca
in fata tuturor.Si nu s-au mai impacat deoacerece ea a trebuit sa se mute!
-Acum inteleg.
-Ce?
-De ce mama ta nu are incredere in prieteni.Dar eu iti promit ca nu o sa te umilesc in fata nimanui si nici nu te voi rani.NICIODATA!Despre asta iti spuneam la
scoala , unii prieteni te mai si dezamagesc.Mi s-a intamplat si mie , cand aveam vreo 14 ani.
-Povesteste-mi te rog!
-Cum spuneam , aveam 14 ani.Ne-am mutat in Suceava , m-am inscris la o scoala si nu prea am reusit sa ma integrez , pana cand intr-o zi m-am imprietenit cu o fata,
o chema Ioana.Avea tot 14 , dar era in corpul B al scolii.Ne-am imprietenit , ne spuneam orice.Trecuse un an de prietenie , numai ca observam ca de la un timp se comporta
mai ciudat cu mine , mi-era greu sa cred , dar se indeparta de mine si nu intelegeam de ce.Pana intr-o zi , cand am auzit si eu , la scoala se auzea ca eu ma droghez ,
ca mama mea e vrajitoare si eu la fel si multe alte lucruri , in general nu ma intereseaza ce crede lumea despre mine , dar ma durea enorm cand ma uitam la ea si incercam
sa ii spun ca nu este adevarat si nu ma credea.De atunci nu m-am mai apropiat atat de mult de o persoana pana acum.
Andra nu spuse nimic , o luase in brate , nu stia ce sa zica , nu trecuse inca prin drame de genu' , dar o intelegea si stia ca doare , stia cum e ca oamenii sa te
marginalizeze.Dupa o imbratisare lunga , Andra isi trase aer in piept si spuse:
-Iti multumesc mult!
-Pentru ce?
-Pentru ca ai incredere in mine!Promit ca nici eu nu te voi dezamagi!
-Bine!Hai sa schimbam atmosfera asta de ,,parastas'' spuse ea in gluma! Hai sa ne plimbam , sa vedem poate gasim o cofetarie!
Plecase impreuna , vorbind chestii amuzante si razand din lucruri mici!Andra uitase complet de parintii ei!
Ajunse in fata unei cofetarii , deasupra careia scria : SARAY .Intrase acolo , razand , atragand atentia tuturor de acolo.Era destul de multa lume acolo.S-au asezat
la o masa chicotind , dar la un momentdat apare o domnisoara care le intreaba:
-Ce doriti sa va aduc?
-Eu vreau o prajitura cu ciocolota belgiana si frisca!
-Eu vreau o prajitura de lamaie cu fructe!
-Imediat revin!
Astepatand prajitrile se uita pe geam si au observat cum soarele apunea , era frumos afara.Evelin rupe tacerea spunand:
-Cat de frumoasa e vremea pentru aceasta perioada!
-Chiar foarte calda!Am uitat sa iti spun ceva , care e super ciudat , nici macar eu nu cred asta , dar ma gandeam ca ar trebui sa iti spun.
-Te ascult!
-Pai , nu stiu cum sa incep.Stii de cand am implinit saptesprezece ani , adica de vreo 4 luni , se petrec lucruri ciudate!De exemplu , cand ne-am mutat aici in prima
zi parintii mei s-au ceratat , apoi am avut si eu o discutie mai -aprinsa- sa zic asa
CITEȘTI
CĂUTATĂ DE DESTIN
FanfictionO fata aparent răsfață, care are tot ce îi trebuie se muta din nou , de aceasta data în Brașov. Aici se vor întâmpla o serie de evenimente ciudate și noi în același timp.Aici va avea o prietenie foarte strânsă cu o fata pe nume Evelin.La început ac...
