Chiar am facut asta!Ma simt ciudat , dar nu rau.E un sentiment , de ....de LIBERTATE!
Am ajuns in fata scolii , iar la zece metri distanta o vad pe Evelin stand pe o banca.Inca nu ma observase , era cu ochii in telefon.Am luat-o prin spatele ei , cu
ideea ca o voi speria.
-Baauu!spun eu amuzata.
-Hei!Nu am observat ca ai venit!spuse Evelin putin cam trista.
-S-a intamplat ceva?Esti bine?
-Da.Sunt doar putin obosita!Tu?Ce ai patit de ce ai intarziat?Ai spus ca imi vei povesti!
Stiam ca nu e doar obosita , mai era ceva , dar eram prea nerabdatoare ca sa ii spun ce am facut!
-Pai , stii , am fugit de acasa!spun eu cu o usoara retinere.
-Ce ai facut?De ce?
-Mama e prea protectoare.Mi-a tinut o morala despre fosta ei prietena.Parca toata lumea ar fi la fel!Poate ei i s-a intamplat asta , dar nu mi se va intampla si mie!
-Ce i s-a intamplat?
-Nu cred ca vrei sa stii..E cam plictisitor.
-Ba deloc!Spune!
-Bine!A zis avea o prietena pe care o cunostea de la gradinita , stiau totul una despre alta , pana cand asa zisa prietena a ei s-a imprietenit cu cea mai populara
fata din scoala si incepeau sa se inteleaga bine!Acea fata , populara nu o suporta pe mama si o ruga pe prietena ei sa ii zica lucruri mai nestiute despre mama , ca dupa sa o umileasca
in fata tuturor.Si nu s-au mai impacat deoacerece ea a trebuit sa se mute!
-Acum inteleg.
-Ce?
-De ce mama ta nu are incredere in prieteni.Dar eu iti promit ca nu o sa te umilesc in fata nimanui si nici nu te voi rani.NICIODATA!Despre asta iti spuneam la
scoala , unii prieteni te mai si dezamagesc.Mi s-a intamplat si mie , cand aveam vreo 14 ani.
-Povesteste-mi te rog!
-Cum spuneam , aveam 14 ani.Ne-am mutat in Suceava , m-am inscris la o scoala si nu prea am reusit sa ma integrez , pana cand intr-o zi m-am imprietenit cu o fata,
o chema Ioana.Aveam aceeasi varsta , dar era in corpul B al scolii.Ne-am imprietenit , ne spuneam orice.Trecuse un an de prietenie , numai ca observam ca de la un timp se comporta
mai ciudat cu mine , mi-era greu sa cred , dar se indeparta de mine si nu intelegeam de ce.Pana intr-o zi , cand am auzit si eu , la scoala se vorbeacum ca eu ma droghez ,
ca mama mea e vrajitoare si eu la fel si multe alte lucruri , in general nu ma intereseaza ce crede lumea despre mine , dar ma durea enorm , cand ma uitam la ea si incercam
sa ii spun ca nu este adevarat si nu ma credea.De atunci nu m-am mai apropiat atat de mult de o persoana , pana acum.
Andra nu spuse nimic , o luase in brate , nu stia ce sa zica , nu trecuse inca prin drame de genu' , dar o intelegea si stia ca doare , stia cum e ca oamenii sa te
marginalizeze.Dupa o imbratisare lunga , Andra isi trase aer in piept si spuse:
-Iti multumesc mult!
-Pentru ce?
-Pentru ca ai incredere in mine!Promit ca nici eu nu te voi dezamagi!
-Bine!Hai sa schimbam atmosfera asta de ,,parastas'' spuse ea in gluma! Hai sa ne plimbam , sa vedem poate gasim o cofetarie!
Plecase impreuna , vorbind chestii amuzante si razand din lucruri mici!Andra uitase complet de parintii ei!
Ajunse in fata unei cofetarii , deasupra careia scria : SARAY .Intrase acolo , razand , atragand atentia tuturor de acolo, fiind destul de multe persoane.S-au asezat
la o masa chicotind si la un momentdat apare o domnisoara care le intreaba:
-Ce doriti sa va aduc?
-Eu vreau o prajitura cu ciocolota belgiana si frisca!spune Andra cu zambetul pe buze.
-Eu vreau o prajitura de lamaie cu fructe!spune Evelin cu o usoara retinere , parca nefiind sigura de alegerea facuta.
-Imediat revin!
Astepatand prajitrile se uita pe geam si au observat cum soarele apunea , era frumos afara.Evelin rupe tacerea spunand:
-Cat de frumoasa e vremea pentru aceasta perioada!
-Chiar foarte calda!Am uitat sa iti spun ceva , care e super ciudat , nici macar eu nu cred asta , dar ma gandeam ca as putea totusi sa iti spun.
-Te ascult!
-Pai , nu stiu cum sa incep.Stii de cand am implinit saptesprezece ani , adica de vreo 4 luni , se petrec lucruri ciudate!De exemplu , cand ne-am mutat aici in prima
zi parintii mei s-au ceratat , apoi am avut si eu o discutie mai -aprinsa- sa zic asa , apoi am urcat in camera mea si am inceput sa plang.Ciudat era ca a inceput sa
ploua , era o coincidenta , asta am zis si eu din prima , apoi dimineata eram foarte bucuroasa , iar soarele lumina de dimineata si era foarte cald ,din nou , am zis ca
e coincidenta.Apoi , la scoala nu reuseam sa ma inteleg cu colegii si in fiecare seara plangeam , defiecaredata ploua , dar de cand te-am intalnit nu am mai
plans asa ca vremea a fost destul de buna.Poate sunt nebuna , dar chestia asta e ciudata , e ca si cum sentimentele mele controleaza cerul sau asa ceva!Nu stiu cum sa
denumesc asta.
-E ciudat , dar am citit cate ceva despre asta , se spune ca este si o legenda , dar poti sa o gasesti la un om zis ,,Omul Planta'' care este transformat intr-o
floare sau ceva , poate deveni om doar cu ajutorul acelei persoane despre care se vorbeste in legenda.El se afla pe Muntii Persani.A fost cautat timp de 500 de ani ,
nimeni nu a putut sa il gaseasca .Oamneii incep sa spuna ca si el e o legenda , dar eu oarecum cred!
-Hai sa il cautam.Vreau sa stiu!
-Si daca nu esti tu?Cum il gasim?
-Ei si daca sunt?Vreau sa stiu mai multe despre ceea ce as putea fi!
In timp ce discutam , am fost intrerupte de acea domnisoara care ne-a luat comanda.
-Scuzati-ma ca a durat atat , dar a intervenit o problema.
-Nu este nimic.Multumim!
Timp de zece minute nici una dintre noi nu a scos nici un sunte , am mancat prajitura in liniste .Afara deja se inserase.Dupa ce terminasem de mancat am platit , am
iesit afara ne-am luat la revedere si am plecat fiecare in drumul ei!Nestiind bine pe unde sa o iau am chemat un taxi spunandu-i adresa.
CITEȘTI
CĂUTATĂ DE DESTIN
FanfictionO fata aparent răsfață, care are tot ce îi trebuie se muta din nou , de aceasta data în Brașov. Aici se vor întâmpla o serie de evenimente ciudate și noi în același timp.Aici va avea o prietenie foarte strânsă cu o fata pe nume Evelin.La început ac...
