3:51 am
Aproape 4am. Nu dormeam, gandurile ma tineau treaza. Aveam un sentiment ciudat, stii sentimentul acela, cand vezi persoana iubita si simti fluturi in stomac? Acel sentiment. De obicei cand nu puteam dormi, ieseam afara: toate imprejurimile ma calmau, ma faceau sa meditez in liniste despre tot si toate, dar in dimineata asta lacrimile lui Septembrie uda pamantul.
Ies usor din camera, simt un miros puternic, un miros placut. Nu il pot numi miros, mai degraba parfum. Era un parfum cunoscut, foarte cunoscut. Sa fie chiar ea? Motivul pentru care plangeam in fiecare noapte: s-a intors in bratele mele. Ma apropii de ea, si-a bagat osul in parul meu ondulat ca valurile marii, lasand in urma o dara de untura. Simt cum i se intareste carnea. O sarut, lingandu i buzele catifelate, dupa cobor, deschizandu i picioarele, untura scurgandu se pe masa. Musc cu putere din ea, tipand de placere.Introduc un deget pentru a scoate mai bine carnea. Zambetul ei, oh zambetul ei, era precum un trandafir imbobocit. Era atat de frumoasa. Scot degetul, lingand untura de pe el, avea un gust atat de bun. Voiam mai mult, mult mai mult, doar iubirea nu polueaza aerul, iubirea nu plange niciodata, este langa tine la bine si la greu. la fel ca 'ea' , costita de porc. O iubeam atat de tare, insa am pierdut o din nou. Doamne, de ce sunt atat de lacoma. Am mancat singura costita de porc de pe masa. Cine stie cand voi mai revedea alta.
