Problem (Louis Tomlinson F.F.)

-Uite marfa!

-Uite banii!

-Nu misca! Politia!

Ma uit in jur. Peste tot ofiteri de politie inarmati .Nu are rost sa fug. M-ar prinde si as parea mai suspecta decat par deja.

-Da? Va pot ajuta cu ceva?

-Da, ne puteti ajuta insotindu-ne la sectie fara incidente.

-De ce?

-Fata, nu am chef de glume. Luati-o

Doi ofiteri bine lucrati vin si ma iau fiecare de cate o mana si ma baga intr-una din multele masini de politie de pe strada. Ne aflam in cartierul ,,murdar'' a Londrei.

## Louis's pov ##

Intru in cladirea imensa in care lucra tatal meu. Aici tot timpul e galagie. Sirenele masinilor de politie care vin sau pleaca imi asurzesc urechile. Usa de la biroul directorului se deschide si pe ea iese tatal meu:

-Fiule, imi pare rau, dar nu pot sa vin acum acasa. Avem noi dovezi in cazul traficului de droguri.

-Oh, bine. O sa plec.

-Bun. La revedere!

-La revedere, tata.

M-a dezamagit din nou. Pentru el meseria si conduitele sunt mult mai importante decat mine. Tata niciodata nu  are timp de mine. A uitat din nou ca am meci de fotbal. Ma indrept inapoi spre iesire. Cand dau sa ies, cineva deschide usa din exterior. Erau alti politisti, alti infractori. Ceva mi-a atras atentia. De fapt, cineva. Era o fata frumoasa cu parul lung, brunet cu ochi albastri si patrunzatori si de o statura potrivita. Ea era o infractoare?

Daca nu ar fi nu ar fi nu ar fi tinuta de politisti. 

De data asta iti dau dreptate constiinto. 

O vad cu continua sa meraga gratios ininte. Ceva imi spune ca ar trebui sa o ajut cumva. Mi se pare nevinovata. Ii urmaresc pe politisti si vad ca ,,infractoarea'' este dusa intr-o celula. Niste ofiteri raman de paza. Ma indrept spre ei. Le spun un ,,Buna'' si merg mai departe:

-Stai, stai, stai, baiete. Unde vrei sa mergi?

-La ,,infractoare''.

-Nu ai voie.

-Sti cine sunt eu? Eu sunt Louis Tomlinson, fiul lui Mickel Tomlinson, seful tau, deci lasa-ma sa merg.

-Nu ai voie.

-Tata m-a trimis ca sa o interoghez.

-Nu te cred.

-Oh, bine. O sa il sun pe tata sa ii spun ca nu ii  ascultati ordinele. Cred ca va fi foarte suparat ca il deranjati dintr-o importanta sedinta.

-Bine, pustiule, du-te, dar sa nu stai mult.

-Bine.

Frumos lucrat, Louis. constiinta mea imi spune.

Asta e adevarat. Ma indrept spre celula ei. Fata e chiar foarte frumoasa.

-Buna. Am venit sa te interoghez. Tip incat sa auda asta gardienii.

-Nu o sa iti spun niimic. Maraie la mine.

-Am venit sa te ajut.

-Nu te cred.

-Deci, cum te cheama? Tip din nou in timp ce ii fac semne sa imi raspunda tipand. Se pare ca isi da seama pentru ca tipa inapoi:

-Emily.

-Emily si mai cum?

-Rudd. De ce vrei sa ma ajuti?

-Ca sa ii arat tatalui meu ca nu sunt perfect, cu bunele maniere bine puse la punct si tot timpul onest. Asta este Louis pe care el vrea sa il vada. Cum te pot ajuta?

-Ar fi o solutie: sa te duci la seful meu.

-Unde sa ma duc?

-Tu chiar crezi ca ti-as zice? Intelege, nu am incredere in tine.

-Trebuie sa ai. Altfel nu te pot ajuta.

-Ba da, poti. Vocea ei era foarte hotarata. Doar nu vroia... Nu vroia ca eu sa o aajut sa evadeze?

-T-tu vrei sa te ajut sa evadezi? 

-Exact. Deci, ce zici? Sau iti este frica?

-Esti nebuna de legat.

-Iti e frica sa nu afle taticul? 

-Nu! ma calca pe nervi.

-Oh, baietelului bun si cuminte ii este frica sa nu isi strice reputatia. Awww, e asa dulce.Cred ca esti exact asa cum vreea tatal tau. O marioneta. M-am enervat. Nu sunt asa.

-Bine, accept.

-Hm, baiat rau la orizont. Gaaseste un plan si scoate-ma de aici.

-Bun, acum eu o sa plec. La revedere!

-La revedere!

Trec inapoi pe langa portarii care nu mai comenteaza nimic, ci doar spun un ,,buna''

Vreau sa o ajut pe Emily. Ci nu pentru ea, cat pentru mine. Vreau sa nu mai fiu ,,perfect''. A spus ca trebuie sa ajunga la seful ei, care o va ajuta, deci eu trebuie doar sa o scot de acolo.

Ma intorc inapoi, dar cu un baston de politist in mana. Nu vreau sa ii omor, ci doar sa iii las inconstienti. Trebuie sa loovesc de la spate ca sa nu ma vada si trebuie sa ii lovesc  la ceafa. Singura problema raman camerele de filmat. As putea sa le sparg. Dar mai intai ar fi bine sa ma imbrac ca un mascat ca sa nu ma recunoasca in caz de ceva. Fac totul conform planului. Ma furisez in spatele paznicilor si ,,poc'' le dau una. Iau cheile de la celula lui Emily si deschid usa.

-In sfarsit. Mersi.

-Cu placere. Acum, sa mergem,. Poate vine cineva.

-Stai, fricosule, ca nu vine nimeni.

-E vinovata, eu unul asa cred. Era vocea tatalui meu. Daca ma vede voi avea probleme. Mari probleme.

O iau pe Emily de mana si o trag intr-un colt mai intunecat. Dupa ce trece tatal meu, o trag de mana si incep sa fug la iesirea din spate a cladirii. In cateva secunde in acea cladire era un haos total.

-,,Stai, fricosule, ca nu vine nimeni' zic cu o voce pitigaiata

-Ha ha, am uitat sa rad.

-Si acum? o intreb pe Emily.

-Nu stiu. Acasa nu ma pot duce pentru ca vor cauta, pe  strazi ma vor gasi si pe prieteni nu vreau sa ii bag in probleme. Ce fac, Louis?

-Nu stiu.

-O sa ma caute peste tot si o sa ma gaseasca.

-Nu chiar peste tot.

-Ce vrei sa spui?

-Tata nu ar cauta niciodata o infractoare in casa lui. Nimeni nu s-ar gandi ca esti acolo.

-Daca m-ar gasi? Nu e o idee buna.

-Ai tu alta mai buna decat asta?

-Nu.

-Atunci de ce nu vi?

-Bine, o sa vin...

Mi-a venit ideea unei carti in ora de mate in timp ce ascultam muzica, asa ca am vrut sa scriu aceasta carte. Bad girl and good boy. E buna ideea? Lasati o parere, va rog!