Grigore
Precum o stea a răsărit
Un om cu nume mare
Precum o stea sa stins grăbit
Pe cer cu a sa onoare.
Vieru toți îl cunoșteau
După chip, după privire
Grigore toți îl adorau
Căci a trăit în poezie.
A dorit pe lună să ajungă
A ajuns, cu sufletul deschis
El a trăit o viață, lungă!
O lungă numai în al său vis.
Abecedar prima mea carte
Așa un dar pentru copil
O să țin minte pân la moarte
Al vieții mele cod civil.
În răsturnări prin anotimpuri
A supraviețuit mereu
Trecuta el prin multe mituri
Devenita idealul meu.
O tu mărite, drag profesor
Eu nu te voi uita nici când
Chiar de ar fi acum să mor
Voi adormi sub al tău rând.
De ai fi trăit încă un pic
Ca să ajungi de a mă cunoaște
În față eu eram să-ți zic
Că o să-ți păzesc a tale moaște.
În poezie jur să fiu
Să supraviețuiesc cum pot
Chiar de cunosc că nu-ți sunt fiu
Ca să îmi scriu ultimul gând,
Eu din mormânt o să mă scol.
Adio îți spun
Dar no să uit
Cuvântul tău
Eu niciodată
Portretul tău
Puțin pustiu
Va fi un foc
În viața mea,
Necolorată!
