Rose

Capitolul 9

-Rose! Rose! Rose!
Ma trezeste mama striga la mine ingrijorata, ne intelegand de ce ma uit confuza la ea.
-De ce plangeai in somn? ma intreaba ingrijorata in continuare.
-Plangeam? intreb si eu nedumerita. Nu stiu. spun incercand sa imi amintesc de ce plangeam.
-M-ai speriat, nu ai mai plans in somn de cand erai mica si iti era frica de intuneric.
-Mama nu imi era frica de intuneric ci de ce era ascuns in el. spun eu bosunflanfuma, si incepand sa rad.
-Da da cum zici tu. zice mama dandu-si ochii peste cap si zambind bland dupa care se intoarce si iese din camera mea.
............................................................................................

Stand in parc pe o banca mai izolata, uitandu-ma la cer, incercand sa imi dau seama de ce plangeam, sau ce visam azi dimineata.
Dupa ceva timp imi amintesc.

Eram acasa, dar nu acasa aici si la vechea mea casa, era perioada in care inca nu incepuse calvarul.
Eram in sufragerie cu mama si...tata... radeam si ne uitam la o emisiune la televizor.
Dupa asta actiunea din vis se muta la vechea scoala in ora de istorie. Eram in banca cu cea mai buna prietena a mea Emilia, si in fata mea statea celalalt cel mai bun prieten al meu.... Adam. Se suna-se de pauza, era exact momentul in care aveam sa ii spun lui Adam ca il plac.
Actiunea se schimba din nou si mergem in perioada in care eram cu el impreuna. A fost o poveste de dragoste frumoasa cat a durat, pacat ca a durat doar cateva luni...
Si actiunea se muta din nou, in cea mai oribila zii din viata mea. Ziua in care m-am mutat, ziua in care a trebuit sa ma deapart de Adam, si imi pare rau ca nu am apucat sa ii explic de ce....Ziua in care viata mea s-a schimbat total. Ziua in care nu am mai fost eu...