Capitolul 8

11 2 2
                                    

-Cum poti sa continui sa faci asta? Chiar nu vezi ca nu e bine? Chiar vrei sa ajungi sa faci ce a facut tata? Tie chiar nu iti pasa de mine. Stiam asta dar am sperat ca ma insel, din pacate nu este asa. Tip cu lacrimi in ochii la mama care amutita statea si se uita la mine. Ies nervoasa din casa, inca avnad lacrimi in ochii ma indrept spre cel mai apropiat parc ca sa ma calmez.
'Nu vreau sa ma mai intorc, dar nu am unde sa ma duc, nu am prieteni, nu am familie... Nu stiu cat o sa mai rezist asa...'
Stau pe banca cam o ora gandindu.ma la ce ar trebuii sa fac, dar fara nici un rezultat. Ma ridic de pe banca si imi sterg lacrimile ramase pe obraji.
Privesc in jur si vad trandafirul pe banca unde stateam. Il ridic si ma asez inapoi pe banca. Ma uit la el, ma uit la culoarea sa, rosiu sangeriu, cand eram mica era culoarea mea preferata, si trandafiri erau forile mele preferate.

RoseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum