Lumina întunericului

Capitolul 2

-Nu înțeleg, ce ai cu Darwin? mă întreabă in șoaptă colega mea, Lea, în timpul orei de biologie.

-Tot eu am ceva cu el, nu ai văzut cum s-a comportat cu mine? Nu i-am făcut nimic, ce dracu?! spun dând cu mâna în bancă de nervozitate.

Profesoara observă, și atunci îmi dau seama ce greșeală am făcut, doamna Maxine fiind una din cele mai exigente profesoare.

-Domnișoară Jefferson, ce este atât de important încât să vă manifestați așa? spune profesoara, uitându-se la mine cu o privire plină de ură.

-Ăm, păi, am văzut o muscă pe bancă și bâzâia...Și m-am enervat și...Am pocnit-o...

-Păi, dacă tot ești așa agitată cred că te-ar ajuta sa faci niște teste la detenție după ore și pentru acasă să pregătești un proiect despre protejarea animalelor.

-Dar...

-Să mai adaug și un proiect despre statisticile poluării?

-Nu doamnă... Murmur eu iritată... Nu aveam eu ce face și m-am gândit să mă mai duc pe la detenție.

-Mă bucur că ai înțeles, ora s-a terminat. La revedere!

-Iar a uitat să-și ia aia pastilele? spun eu iritată către Lea.

-Așa cred, spune ea amuzată.

Orele trec repede, iar detenția "mult așteptată" vine. Intru în sală și când văd cine sta în al doilea rând, fac ochii cât cepele. Mă vede și rânjește la mine arogant. Mă pun în al treilea rând și îl văd că se pune lângă mine. Vreau să mă ridic, însă o aud pe profesoară.

-Vreau să vă așezați, acum că a venit și Domnișoara Jefferson. Eu o să plec câteva minute, însă vreau să lucrați la teste până vin eu.

-Dar... Încep eu încet.

-Desigur, doamna, mă întrerupe Darwin. Poate să îmi spună și mie cineva cum dracu' s-a nimerit să fim numai noi la detenție?

-Deci, Rosie, ce faci? spune el dându-se mai aproape de mine.

-Nu am de gând să îți fac jocul, Dawson, în plus avem de făcut teste.

-Împreună, adaugă el amuzat.

-Nu voi face nimic cu tine.

-Dar doamna profesoară așa a spus, apoi face o mică pauză și zice, știi, jocul ăsta poate fi jucat în doi, iar mie îmi place să mă joc, zice el cu un fals aer inocent.

-Dar jocul nu va fi vreodată corect, zic eu absentă.

-Dar eu îl pot face corect.

-Mă bag, zic eu după o pauză.

-Ce?

-Sunt de acord cu jocul ăsta stupid sau ce naiba o fi, indiferent de finalul acestuia, nu am nimic de pierdut.

-Nu știi în ce te-ai băgat, spune el rânjind.

-Ai dreptate, însă sunt dispusă să risc, nu asta înseamnă jocurile?

"Momentul nostru" e întrerupt de profesoară care intră pe ușă.

-Ați terminat?

-Desigur, zice Darwin și scoate niște foi care erau testele noastre rezolvate.

-De unde ai tu testele astea?

-Să nu crezi că dacă am caracterul ăsta "infect" inteligența mea e zero.

-Nu asta credeam, mint eu cu voce joasă.

-Haide, te duc acasă.

-Nu pot și singura plus că e tatăl meu acasă, a venit și fratele meu acasă, și dacă mă văd că am venit acasă cu un băiat o să îmi țină morală mare.

-Haide, te las cu 2 case înainte casei tale.

-Bine, dar să nu mă mai minți.

Ajungem afară, și acolo văd un motor negru.

-Urcă.

-Ce? Eu nu urc pe monstrul ăsta, dacă mă gândesc mai bine mai trebuie să slăbesc puțin.

-Haide încoace până nu te urc eu personal și te urc eu.

Mă urc timidă în spatele lui și îmi încolăcesc mâinile în jurul abdomenului său. Îi zic adresa și pornește și mărește viteza, astfel eu îl strâng mai tare. O face intenționat nenorocitul... Păi a zis că jocul se joacă în doi, apoi în doi se joacă. Încep să îmi plimb mâinile de la abdomen la piept și invers. Îl aud că mârâie așa că mă opresc și chicotesc scurt. Ajungem și văd că într-adevăr suntem cu doua case înaintea casei mele. Ne dăm jos și îmi zice:

-Nu credeam că tu chiar o să accepți jocul.

-Nici eu, spun amuzată.

Vine spre mine și pentru un moment am impresia că o să mă sărute, așa că îmi închid ochii, însă își lipește buzele de fruntea mea fin, mii de fiori tranversându-mi corpul. Se îndepărtează și rămân confuză, el rânjind când mă vede. Idiotul, i-am picat în plasă...

-Noapte bună, Rosie! și el trimițându-mi o bezea.

-Cum zici tu, zic eu iritată.

Intru în casă și mă bag in pat încă tulburată de acel sărut primit pe frunte. Un simplu pupic ce a trezit o mulțime de emoții...