Play this song || vol 2

17

Sooyun POV

Eram la Puppy cu Danny si Kate. Localul era gol, de asteptat fiindca abia se deschisese. Insa un om important de la o chestie importanta avea sa o intervieveze pe Kate. Intr-un sfarsit a aparut omul.

"Buna ziua!"spuse el dand mana cu toti. "Ma numesc Song Jihwan." Toti am facut cunostinta. Se pare ca tipul era de la ceva ziar. Venise sa o intrebe pe Kate despre voluntariatul facut de ea saptamana trecuta pentru animalele de pe strazi. Incetul cu incetul, omul asta a dezgropat chestii serioase.

"Imi placeau cainii prietenei mele, Nicole, care ii ingrijea ca pe copiii ei. La un moment dat, unul din ei s-a pierdut iar de acolo am inceput sa observ cate animale sunt abandonate sau pierdute pe strazi."

"Si Nicole aceasta te-a ajutat la pregatirea pentru strangerea de fonduri?"

"Da, dar ea a fost cam ocupata cu alta prietena."

"A avut probleme grave de nu s-a ocupat de acest caz?"

"Destul de grav. Un copilas e pe drum si-"

"Domnisoara e insarcinata?"

"Nu. Prietena ei era. De fapt, a fost o incurcatura. Nu ea era, ci 'sora' ei dar au schimbat ecografiile."

Imi venea sa-mi smulg parul in acel moment. De ce Kate ii povesteste lucrurile astea unui necunoacut care are acces la barfa publica pe deasupra?!

"Cati ani spuneai ca ai, domnisoara Kate?"

"Am implinit douazeci."

"Si voi, copiii, la douazeci de ani faceti glume despre sarcini nedorite si mutat cu oameni cu care nici nu stii daca veti mai fii impreuna?! Imi pare rau ca ma bag in treburile voastre sau sfidez legile tineretului de astazi, dar noi la douazeci de ani invatam pentru facultate sau mergeam la munca si nu ne ocupam cu prostii."

"Ia asculta, domnule! Tu habar nu ai ce probleme avem noi, da? Kate nu mai are nevoie de nicio aparitie in ziar. Te poftesc afara!"a sarit Danny.

Jihwan a iesit indignat. Toti trei am respirat usurati. Nu mai suportam sa il vad pe tipul ala cum ne da lectii le viata cand el nici nu a cunoscut-o pe Mira. Totusi, ce a spus mi-a dat de gandit. Am ramas blocata la asta toata ziua. Doar seara mi-am dat seama ca am pierdut intreaga zi. Nici macar nu l-am vazut pe Kook astazi. Chiar cand vroiam sa il sun, am auzit un sunet de afara. Am deschis geamul si am ramas surprinsa cand l-am vazut pe Jungkook ca aproape a cazut de la etaj. L-am prins repede si l-am tras in casa.

"Ai innebunit?! Stii ca s-a inventat usa, nu?"

"Si stii ca mama ta e inca suparata pe mine, nu?"

"O, da, e turbo inca. Oricum, de ce nu ai sunat pur si simplu? Veneam sa ne intalnim undeva."

"Uite, sunt aici deci hai sa ne petrecem urmatoarele saisprezece minute impreuna fara sa cautam motive."

M-am facut comoda in bratele lui. Stand asa si povestind, nu am observat cum a trecut timpul de repede. Cele saisprezece minute au trecut ca secundele. Kook a plecat repede iar eu am adormit la fel.

Dimineata m-am trezit si m-am pregatit pentru a iesi in oras. Cand am deachis usa, am dat de o surpriza imensa.

"Buna dimineata, Sooyun."

"Buna, Lalisa."

Nu am murit. I'm still alive. Dar cred ca nu pentru mult timp, totusi. Voi posta tot rar dar promit sa gasesc ocazii de a scrie mai mult. Pana atunci, va las cu Taehyung pentru ca nu a aparut in capitolul de azi. Ceaw pineapples! ❤