Play this song || vol 2

7

Sooyun POV

Oricât de bine m-as fi simtit pana acum in bezna si liniste, o lumina puternica mi-a invadat fata făcându-mi imposibilă vederea. Am murit, nu? Da. Am murit si am ajuns la destinatia finala. Oare pe cine o sa vad intai? Bunicul? Matusa?

Lumina slabeste din ce in ce mai mult, iar eu vad ca sunt vie. De fapt, vad totul. Lumina aceea orbitoare era de la geam. Ma uit in stanga mea si o vad pe mama stand pe un scaun si dormind. Langa ea, pe un fotoliu mic sta Danny, iar in bratele lui e Kate. Toti dorm. Incerc sa imi ridic capul, insa ma doare prea rau. Observ ca sunt bandajata la frunte, piciorul imi e bandajat si o mana este in ghips. Incerc sa vorbesc dar imi este greu.

"Ma..." Am incercat sa o trezesc pe mama, dar am reusit doar sa murmur primele litere. Mama isi întoarce capul intr-o parte, apoi si-l ridica somnoroasa. Se uita la mine si se freacă la ochi. Apoi sare din scaun si fuge afara strigând dupa un doctor. Danny si Kate s-au trezit si au venit langa patul meu. M-au luat de mana si m-au inundat cu intrebari despre starea mea, eu nereusind sa scot nici un cuvant intreg pe gura.

In salon a intrat un doctor, iar in spatele lui era mama. Au urmat Brith, Yoona, Nicole, Beky, Daria, Baek si Taehyung. Doctorul a scris ceva pe fisele lui, mi-a verificat perfuzia si a plecat.

"Cât am..." Am incercat sa spun. Mi-am dres glasul putin si am incercat din nou. "Am stat asa?"atat am putut sa scot. Mama a inteles ce vroiam sa spun.

"O saptamana."

Cat?! Am stat o saptamana dormind in spital?! Nu ma mir de ce nu pot vorbi. Mama stătea pe scaun langa patul meu si imi strangea mana. Asta m-a facut sa zâmbesc slab.

"E-esti bine? Te doare ceva?" Taehyung, singurul care nu imi era foarte bun prieten, stătea langa patul meu si ma întreba asta cu lacrimi in ochi. Imi venea sa rad. Păcat că nu puteam nici sa spun o propozitie, darămite sa rad.

"Sunt super." Am zâmbit slab si m-am trezit cu doua mâini pe ambii umeri si el aplecat putin inspre mine. Era o tentativa de îmbrătisare la care ceilalti au ras.

Eram bucuroasă sa imi vad prietenii langa mine in situatia in care eram, eram bucuroasă ca cea mai importanta persoana din viata mea era acolo si ma tinea strâns de mana, mama. La tata nu m-am gandit, doar dupa cateva zile. Nici nu cred că stia ca am intrat in spital. Probabil se plimba cu familia lui prin Central Park, New York.

Toate persoanele importante erau cu mine, insa chiar el lipsea. Da, eram extrem de nervoasă si supărată pe el, iar daca venea, se trezea cu nasul spart. Insa era prajitura mea. Doar tentativa de a veni la mine, doar o privire de la geamul gigantic din peretele salonului m-ar fi facut sa ma simt mult bine. Dupa tot ce a facut, credeam ca mai rămăsese o bucata din sufletul lui. Insa nu s-a deranjat sa ajunga. Au inceput sa imi curgă tot felul de idei prin cap 'el nu te-a iubit niciodata', 'ai fost doar o papusa pentru el', 'poate ca te-a înselat de zeci de ori'. Curgeau ca la robinet si nu găseam ideea perfecta, explicatia plauzibilă pentru ce a facut el.

"Chiar am dormit o saptamana intreaga?"

"Da, se pare ca erai obosită rau."a spus Baek in încercarea de a face o gluma. Beky i-a dat cu cotul in coasta, iar el a tăcut.

Doua asistente au intrat în salonul meu. Una dintre ele mi-a verificat perfuzia, iar cealalta i-a dat pe toti afara spunând că trebuie să ma odihnesc. Am ramas singura in camera. Ceilalti ma priveau de la geamul mare din perete. Asa am reusit sa adorm.

* dupa o saptamana *

M-am trezit la 5 dimineata. Mama inca nu a venit la spital. Peste cateva ore o sa pot pleca acasa. Am ramas cu ghipsul de la mana, in rest sunt vindecată.

M-am uitat prin salon, iar pe pervazul geamului era asezat in ursulet mic si alb de plus. M-am dus la el si am observat un biletel.

Vroiam sa iti aduc si flori, dar nu m-au lăsat cu ele in spital. Sa te faci bine, Soo.

Kevin

E foarte dragut din partea lui. Poate ca eu dormeam cand a venit el in vizita, de aceea m-am trezit doar cu ursul aici. Lui i-a pasat macar putin. S-a îndurat sa vina pana aici si sa lase asta. 'Chiar la cei de la care nu ma astept se îngrijorează pentru mine: Taehyung, Kevin... Dar tu? Unde esti, prajiturica? Unde iti e gândul daca nu e la mine? Cu cine esti daca nu esti cu mine?'

Au trecut orele si asa m-am trezit cu mama in salon. Mi-a împachetat lucrurile. Nu erau multe, o pijama si lucrurile de baie. Apoi, mama a semnat niste hârtii si am plecat acasă.

In sfarsit, dupa doua saptamani, m-am intors. Sincer, i-am dus dorul casei. Cum am intrat, a simtit mirosul care venea din bucătărie. M-am îndreptat înspre sursa de miros si am dat de masa plina. Imi era dor de mâncarea obisnuita. La spital mancam doar supă si la micul dejun, pâine prăjită.
M-am asezat si am inceput sa desfac pungile. Intr-una era puiul la rotisor si sosul de usturoi. Apoi era un smart box si un suc. Dar m-a socat ceva. Mama a scos din coptor o prăjitură... si mama nu gateste. Cred ca a luat reteta de pe internet, dar i-a iesit excelenta.

Danny si Nicole au organizat o "petrecere" la ea acasa si m-au chemat si pe mine. Am incercat sa le spun ca nu pot merge asa (inca aveam ghipsul pe mana), dar pana la urma m-au convins. Mi-am luat hanoracul larg si negru si niste blugi tot negri.

Am ajuns la ei si am vazut ca erau chiar multi oameni. Erau multi prieteni de-ai lui Taeil si Nicole pe care nu ii cunoasteam. In sufragerie erau doua canapele si cateva fotolii puse mai in spate. In rest, camera nu mai avea alt mobilier. Boxele răsunau din colturile camerei. Mi-am luat o lămâie si m-am asezat pe un fotoliu. Eram singura care nu dansa in mijlocul camerei. Danny si Yoona au venit langa mine si s-au asezat pe canapeaua alăturată.

"Tu nu dansezi?"ma intreaba Yoona.

"Ba da, sa le dau in cap la oameni cu mana mea tencuită."Am spus eu sarcastic.

"Haide! Poti sa ti-o misti doar pe cealalta. Doar nu ai venit sa stai si sa mănânci lamai!" A spus Danny si m-a tras cu ei. Dupa cateva melodii ritmice, a urmat una lenta. Multi s-au asezat, iar eu am avut noroc ca am prins loc pe un fotoliu. Cineva se tranteste langa mine. Era Kevin.

"Soo, nu stiam ca vei veni."

"Pai am venit. Te-ai pus cam rau. Asează-te altundeva. Nu incapem amândoi."

"Nu este alt loc. Stai, ridica-te putin."

"Nu! O sa ocupi tu tot spatiul."

"Haide! Am o idee buna." M-am ridicat, iar el s-a facut comod. "Asează-te aici."a spus bătând usor cu mana pe piciorul lui.

"Pe bune, Kevin? Doar braţul asta face mai mult decat piciorul tau."Am spus râzând.

El m-a tras de mana si am ajuns pe piciorul lui. M-am lăsat pe spate, cu capul pe umărul lui, râzând. Era mai comod decat pozitia initiala.

Beky era langa noi. "Soo, am auzit ca nu ai vrut sa vii la petrecere."a spus ea.

"La inceput nu am vrut, dar doamna si vagabondul au stat pe capul meu pana am acceptat."

"Pana la urma nu e atat de rau ca ai venit, nu?"spuse Kevin zâmbind. Băiatul asta nu e asa de rau cum am crezut pana acum. E chiar dragut.

"Va distrati, nu?" Am auzit o voce venind din dreapta mea. M-am intors catre el. Atunci privirile noastre s-au intalnit, dar am rupt contactul vizual si mi-am asezat din nou capul pe pieptul lui Kevin.

"Da, ne distrăm. Dar tu?" Nu puteam crede cu cata indiferenta spuneam asta, cand ceva in mintea mea îmi spunea sa fug si sa ii dar în brate.

Mira si-a facut aparitia cu un rânjet larg pe fata. Si-a incolacit mâinile în jurul bratului lui Jungkook.

"Scumpule, ne plictisim. Nu vrei sa mergem acasă?"

Stop! Scumpule? Acasa? NE? Ce se intampla?

"Desigur, printesa. Ne mai vedem." Apoi au plecat amândoi.

M-am aplecat peste marginea fotoliului pentru a vorbi mai lejer cu Beky. "Ce e asta? Care 'noi'?"

"Soo...Jungkook va fi...tată."