20

32 8 0
                                    

Sooyun POV

Dupa cateva minute de mers, am ajuns in fata unei cladiri foarte luminate, mult prea luminata as zice.

"De ce am venit la un hotel?" am intrebat eu incet. Frigul imi inmuia picioarele goale si vocea.

"O banca inghetata in mijlocul parcului la 3℃ sau o camera de hotel calduroasa, intr-un pat moale si pufos? Cred ca a doua varianta e putin mai buna."

Mi-am dat ochii peste cap si am intrat tinandu-l pe Kook de brat. Am urcat doua etaje si am ajuns la camera noastra. Imi era frig si eram obosita. Mi-am dat pantofii jos si m-am invelit bine in plapuma. Jungkook a chicotit vazandu-ma. S-a asezat langa mine.

"Daca ai putea sa-mi imprumuti o particica din plapuma..."

I-am facut loc sa se intinda. Stateam amandoi si ne holbam la tavan.

"Kookie, esti bine?"sparg eu linistea la un moment dat.

"Da, nu imi mai e rau."

"Nu doar la asta m-am referit. Esti bine la interior?"

"Sunt cu tine, deci sunt foarte bine."a zis intorcand capul spre mine zambind.

"Pe mine ma supara ceva. Ne vom desparti din nou, nu?"

"Hei, hei, de ce spui asta?" S-a intors catre mine sustinandu-si capul intr-o mana. "Atata timp cat stam impreuna, nu ne vom desparti, iti promit."

M-am intors si eu catre el. "Iubirea e de ajuns pentru a sustine o relatie?"

"Soo, de unde scoti toate astea? Uite, nimic rau nu se va intampla daca stam impreuna."a spus si mi-a sarutat fruntea. "Eu" m-a sarutat inca o data pe frunte "te", apoi pe nas "iubesc.", apoi pe buze. S-a ridicat si mi-a zambit cald.

"Si eu te iubesc." Jungkook s-a uitat cateva secunde la mine. Era prima data cand eu ii spuneam asta. De obicei ma simt incomod si ciudat sa spun asta unei persoane direct, chiar daca iubesc acea persoana. Pana si mamei ii spun asta doar in mesaje. Dar de data asta m-am simtit cumva usurata ca am facut-o.

"Soo, tu ai..."

"Da, Kookie. Te iubesc." A doua oara in acelasi minut si ma simteam incredibil de bine.

Acesta s-a aplecat si mi-a sarutat buzele apasat. S-a ridicat zambind si mi-a mangaiat parul.

"Multumesc, Soo."

"Pentru ce?"

"In primul rand, pentru ca ai spus asta si nu ai inceput sa tremuri dupa aceea, iar in al doilea rand, pentru ca ma faci sa ma simt intreg."

M-am cuibarit in bratele lui si am adormit repede.

Al doilea capitol azi!!! Va iubesc 💗

Play this song || vol 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum