Mikaela

Capitolul 16

~Peste trei zile~

~ Mikaela~

   Dupe ce am reusit sa scap de plansetele Vanessei , care doar ce aflase de toata 'drama' petrecuta , Ezra m-a luat numai decat in haita lui . Imediat cum am ajuns , un baiat care parea mai tanar decat noi l-a informat ca in timp ce el a fost plecat a avut loc un mic atac asupra haitei . Se pare ca au reusit sa prinda numai o lupoaica si acum o tineau in temnita . Cand a auzit asta , Ezra a zis ca trebuie sa se duca neaparat sa o vada pentru ' a o interoga' .
  
   El a plecat , iar eu m-am dus in treaba mea . Da , eram intr-o alta haita , dar asta nu inseamna ca nu cunosteam locurile . Am mai fost pe aici de atatea ori incat stiu drumul si cu ochii inchisi . M-am plimbat printre copaci pana cand am ajuns in locul unde doream . In fata mea era un copac batran , cu lemnul uscat si o scorbura destul de mare in mijloc . Am scos din acea scorbura o carte . Era mai prafuita decat mi-o aminteam . Trebuia sa ma misc rapid . Deobicei lucrurile astea se intamplau abea la vreo luna dupa ce ajungeam eu in haita , nu in aceeasi zi . Am deschis cartea si am luat pana de scris colorata care de afla intre paginile  acesteia . Am dar la ultima pagina , m-am asezat la radacina copacului si am inceput sa scriu .

~ Intre timp - Perspectiva Ezra ~

   A trebuit sa o las singura pe Mikaela pentru a verifica detaliile in legatura cu atacul . Lupoaica capturata refuza sa vorbeasca . Am coborat repede scarile catre temnita si m-am indreptat spre ea . M-am oprit la cativa metri de locul unde era inchisa , iar ea auzind miscare s-a intors catre mine .

- Suflet pereche , am spus amandoi in acelasi timp , dar asa ceva nu era posibil , sufletul meu pereche este Mi-

~ Perspectiva Mikaela ~

   Am pocnit din degete , totul in jurul meu oprindu-se . M-am ridicat si m-am indreptat catre locul in care erau temnitele . Cumva era amuzant sa fii singura care se putea misca in timp ce restul erau opriti . Am coborat scarile spre temnita si i-am vazut pe cei doi . Ce frumos este sa-ti gasesti sufletul pereche adevarat nu-i asa ? Am lasat cartea jos si am luat pana in mana . I-am taiat numele meu de pe clavicula lui Ezra si ma pregateam sa ii scriu numele ei . M-am uitat inca o data in carte pentru a fi sigura ca nu ii greseam numele . Acum pe clavicula lui Ezra nu mai era nici un semn . I-am scris numele . Rosé. Frumos nume . Pe umarul ei deja era scris numele lui , deci treaba mea aici se incheiase . Am luat cartea si am inceput sa scriu aceleasi randuri ca întotdeauna . Aceeasi situatie ca intotdeauna . Nimic nou .

   -... semnat Mikaela Heartfilia .

   Am pus pana la loc si am inchis cartea , inchizand ochii si asteptand acelasi final ca intotdeauna . Am pocnit din degete totul revenind la normal . Cand am deschis ochii ma aflam in aceeasi camera ca intotdeauna , in adevarata mea casa . Am lasat cartea deoparte si am iesit din camera , ducandu-ma unde stiam ca il voi gasi , in biblioteca . Am deschis usa bibliotecii si m-am indreptat spre fotoliul care odata era verde , acum fiind visiniu .

- Vad ca inca iti omori timpul cu cartile .

- Ai venit cam devreme ...

- N-am ce sa-i fac , tipa a venit fix in ziua cand am ajuns si eu in haita .

- E mai ciudat pe secole ce trec ..

- Stiu nu? Macar acum am ocazia sa stau cu tine .

- O sa ajungi sa te saturi de mine .

- Niciodata , draga si stii prea bine asta .

- Mhm , acum ma poti lasa in pace ca sa-mi pot termina cartea ?

- Nu ti-ai mai vazut sufletul pereche de cat timp? 11 de ani?

- Deja au trecut 11 ani?

- Aparent , da .