Mikaela

Capitolul 12

  ~Perspectiva Mikaela ~

- Ezra Laos.

  M am apropiat de el fara sa mi iau ochii de pe corpul acestuia . Imi parea familiara aceasta postura . Vulnerabila . Patetica. Fara mandrie sau orice altceva numai durere .

~ Acum 11 ani ~

-Nu ! Opreste-te !

- N am de gand sa ma opresc decat atunci cand nu a mai ramas nici un Heartfilia .

- De ce ne faci asta ?! Ne ai omorat Luna si ne ai distrus Alpha ul ! Ce mai vrei sa mai faci ?

- Oh , micuta domnisoara Heartfilia trebuie sa va vada pe toti zbatandu va pentru viata la picioarele mele pana la ultimul !

- E doar un copil ! Ce monstru fara inima esti !

- I ai luat mama si tatal , ce naiba vrei sa i mai iei ?

- Haita .

~In prezent  ~

  Asa eram si eu ...acum mult timp . Doar ca pe atunci nu stiam ce inseamna durerea si nefericirea . Nu stiam ce inseamna sa pierzi pe  cineva.  Nu stiam ca in aceasta lume exista lucruri rele . Aveam de toate si nu puteam sa spun ca nu aveam tot ce imi doream . Aveam prieteni . Aveam o haita . Aveam o familie . Si acum ce am ? Am o haita de care apartin . Am prieteni care tin la mine . Care imi sunt ca o familie dar nu sunt familia mea adevarata . Am zambit amar si m am apropiat de el . Avea nevoie de cineva in momente ca acestea . Se pare ca prietenii sau cei din haita nu aveau acelasi efect ca si familia . Parca vad scena in fata ochilor mei dupa mult timp . Mama cu lanturi in jurul incheieturilor si in jurul gleznelor , cu parul sau alb ciufulit si hainele care aduceau a zdrente odata cu trecerea vremii .

~Acum 11 ani~

- Odata ce iti gasesti sufletul pereche el va fi noua ta familie . Asta nu inseamna ca trebuie sa ti uiti vechea familie , doar ca el va conta mai mult decat tot . Sa nu faci greseala de al respinge Mika da? Sufletele pereche ne sunt date cu un motiv nu ca sa le aruncam ca niste obiecte nefolositoare . Pretuieste-l ,el e singurul de care poti fi sigura ca nu te va rani sau cel putin nu o va face intentionat . Mikaela imi doresc sa ti gasesti sufletul pereche , sa poti fi fericita la fel cum am fost eu si tatal tau . Chiar daca noi patim ceva acum el va reusi sa ti aline toate ranile sunt sigura de asta .

- Ma....mami...unde pleci? Ce o sa patiti tu si tati? O intrebam cu lacrimi in ochi dar ea doar zambea . Si cu zambetul pe buze s a intors catre ceilalti si si a luat ramas bun . Dupa totul devenise rosu . Rochia ii era patata de sange , trupul ei inert a cazut la pamant , urletul indurerat al tatei rasuna in intreaga incapere , sabia pe care curgea al mamei sange stralucea in lumina provocata de luna care domnea pe cerul noptii si se reflecta prin gratiile de deasupra , plansetele celor din haita se auzeau pe fundal , parul ei odata alb era acum amestecat cu sangele sau varsat care a ajuns pana la genunchii mei . Atunci am inteles ....ca nu mai era cale de scapare . Acesta era iadul si trebuia sa l infruntam pana la capat fara a putea riposta . Asa ne era sortit .

~ In prezent~

  Asa aratam eu dupa moartea mamei , prea speriata sa vad realitatea fara ea . Complet vulnerabil cum era ,am reusit sa i citesc gandurile . Se invinovatea ca ma putea rani . La asta nu m am asteptat. Se pare ca ce a spus mama era adevarat . M am lasat pe vine si mi am pus o mana pe obrazul sau incercand sa i ridic capul si cu cealalta mana il mangaiam usor pe brat .

- Uita te la mine .

   Am spus mai mult soptit dar parea ca a auzit destul de clar . Si a luat incet mainile de pe fata si si a lasat genunchii jos incrucisandu si picioarele . Dar privirea sa tot in jos era . I am mangaiat usor obrazul incercand sa l fac sa se uite la mine . Nu avea nici un sens sa l oblig dar nici sa l las asa nu puteam .

- Hei , uita te la mine , chiar atat de urata sunt?

  Am zambit usor cand am simtit cum si a ridicat capul si se uita cu ochii aproape in lacrimi la mine . Mi am dus si cealalta mana la obrazul sau si ii tinean fata in palme uitandu ma in ochii sai albastri . Imi retrag cuvintele de mai inainte . Nu mi or placea mie ochii albastri dar ei vor fi moartea mea . Arata atat de inocent si atata de dragut .

- Nu , n am vrut sa...eu n-

  Mai avea putin si isi dadea drumul lacrimilor ce le tinea in frau . Mi am inconjurat bratele in jurul sau iar capul lui se afla in umarul meu .

- Shh...gata e inregula . Poti sa plangi, nu este nici o problema . Stiu ca nu ai facut o intentionat , a fost doar o greseala gata . E si vina mea nu numai a ta .

- D..dar eu-

- Gata incearca sa te linistesti . Totul va fi bine . N am patit nimic sunt teafara , nu m ai ranit .

   A tacut si doar si a afundat capul mai bine in scobitura gatalui meu calmandu se cat de cat . Ii puteam simti lacrimile calde pe pielea mea rece . Mai simteam si privirile tuturor atintite asupra noastra . Singurii care stiau de legatura noastra sunt maxim 10 oameni din Blackwolf. Restul nu aveau de unde sa stie dar cred ca deja banuiau cate ceva . Semnul meu de pe clavicula era destul de vizibil ,iar cei ce ma cunosteau cu adevarat stiau ca nu am cine stie ce simpatie pentru acest Alpha, contra caruia ar fi trebuit sa purtam un razboi in momentul de fata , deci sigur si au dat seama ca ceva e putred la mijloc . Dar putin imi pasa de ce avea sa urmeze . Mai intai trebuia sa ma ocup de el si abea dupa sa ma ingrijorez de ce ar putea crede lumea despre noi .

  Scuze pentru greselile de scriere ^^.