Mikaela

Capitolul 2

  Tot ce am făcut în ultimele două zile a fost să mă odihnesc . Ceilalți au mai făcut antrenamente, dar eu eram sătulă de ele . Mulți își făceau griji că se va întâmpla ceva în timpul atacului și vom eșua , dar se înșeală . Suntem foarte bine pregătiți , deci nu avem de ce să ne temem .

  Astăzi trebuie să atacăm . Stăteam în pat cu privirea pe tavan de câteva minute bune . Într-un final m-am dat jos și m-am îmbrăcat cu ceva comod , ca să-mi permită să lupt cum trebuie . Am coborât și am mâncat ceva pe fuga .

   Presupun că ceilalți mă așteptau , nu i-am văzut prin casă . Am ieșit afară și am văzut că restul aproape terminaseră pregătirile . Era în jur de trei noaptea , plecam devreme pentru că voiam să atacăm odată cu răsăritul . 

   M-am îndreptat către Vanessa care stătea cuminte în brațele lui Derek . Avea o expresie atât de tristă , mă întreb cum va rezista fără Derek...

- Neața , Vane !

- O, hei Mika ! Te-ai trezit cam târziu ...

- Mda , am vrut să dorm puțin mai mult ca să fiu în formă . Și nu mai face fața aia că nu e ca și cum nu ne-am mai întoarce .

   Derek o strânse și mai posesiv în brațe . După ce a marcat-o îi e greu să se despartă de ea chiar și 10 minute . Vanessa a oftat și s-a ridicat de pe genunchii Beta-ului venind și luându-mă în brațe .

  - O să-mi fie dor de voi , o să vă întoarceți da ?

  - Normal că ne întoarcem .

  - Promite-mi .

  - Uf , bine . Eu Mikaela Knight promit că mă voi întoarce teafără , am spus cu un zâmbet , Vane îmbrățișându-mă încă o dată și mai strâns .

   După ce mi-a dat drumul m-am dus să-l caut pe Dylan , eventual și pe Louis . I-am găsit puțin mai încolo , întinși pe iarbă cu planurile lângă ei.

- Neața , dragilor .

- Bună Mikaela . Ești pregătită ? întreabă Louis .

- Wow, fără ciondăneala de dimineață , se pare că am pornit cu dreptul . Pe mine m-ai găsit să mă întrebi dacă sunt pregătită ?

- Vezi să nu ți se urce la cap , fac asta doar pentru că azi e o zi importantă.

- Bine , cum spui tu și Dylan nu mai fi atât de agitat , te învârți cam mult .

  Dylan se opri din "piruetele" pe care le făcea , inspiră adânc și expiră .

- Bine m-am mai calmat . Acum hai să-i strângem pe toți laolaltă și să ne pregătim să plecăm .

   Am adunat toți luptătorii și am așteptat ca aceștia să-și ia la revedere de la cei apropiați .

- Nu uita , mi-ai promis că te întorci teafără .

- Da Vanessa , nu uit . Acum mai dă-mi o îmbrățișare , chiar am nevoie de una .

   Am luat-o în brațe și am stat așa câteva minute . Tot ce aveam de făcut era să-mi îndeplinesc misiunea și după să-i ajut pe ceilalți , apoi ne întorceam acasă . Cât de greu putea fi ..

  Ne-am luat rămas bun de la toată haita și am plecat cu Alpha în frunte , Beta-ul în dreapta lui și Gamma-ul în stânga lui . Cu primii pași pe care i-am făcut mi-am simțit lupoaica agitată . De obicei nu face mare caz dintr-o bătălie deci nu cred că ăsta este motivul .

  " Risa de ce ești atât de agitată , e doar o luptă între haite nu-i mare scofălă . "

  " Nu știu Mikaela , dar o să se întâmple ceva ... și nu pare a fi de bine . "

  " Mai exact ce ?  "

   " Nu știu , dar nici nu vreau să mă gândesc , mă tulbură prea mult . "

  " O haide , cât poate fi de grav , vom trece peste . "

  " Dacă spui tu... "

   Se îngrijorează prea mult uneori . O fi ea puternică , dar de obicei e ca o pisicuță speriată . I-am ajuns din urma pe Louis și Dylan și ne-am continuat drumul .

   Peste câteva ore de mers ne-am oprit și am campat . Eram cam la vreun kilometru de câmpul de luptă . Soarele încă nu se ivise pe cer , luna fiind stăpână în continuare peste el . Lăsându-i pe băieți să instaleze tabăra  m-am dus să "inspectez" puțin locurile . 

   Erau destul de mulți copaci dar pe măsură ce înaintam aceștia se răreau . Am ajuns pe o câmpie cu iarba de un verde murdar , nu unul viu și colorat ca în basme . Acesta trebuia să fie câmpul de luptă . Fiind împrejmuit de ceață locul îți dădea fiori de frică .

- Atmosfera perfectă . Ce o să mă distrez .

  După ce am râs scurt am auzit pe cineva sau ceva care se mișca în jurul meu. Tot ce am putut distinge prin plasa de ceață a fost o blană neagră . De la noi din haita nu putea fi deci era din haita Redmoon . 

   Deci și ei s-au pregătit , huh. Am decis să mă întorc la haita mea pentru a-i ajuta să termine pregătirile  .