Tot ce am făcut în ultimele două zile a fost să mă odihnesc . Ceilalți au mai făcut antrenamente, dar eu eram sătulă de ele . Mulți își făceau griji că se va întâmpla ceva în timpul atacului și vom eșua , dar se înșeală . Suntem foarte bine pregătiți , deci nu avem de ce să ne temem .
Astăzi trebuie să atacăm . Stăteam în pat cu privirea pe tavan de câteva minute bune . Într-un final m-am dat jos și m-am îmbrăcat cu ceva comod , ca să-mi permită să lupt cum trebuie . Am coborât și am mâncat ceva pe fuga .
Presupun că ceilalți mă așteptau , nu i-am văzut prin casă . Am ieșit afară și am văzut că restul aproape terminaseră pregătirile . Era în jur de trei noaptea , plecam devreme pentru că voiam să atacăm odată cu răsăritul .
M-am îndreptat către Vanessa care stătea cuminte în brațele lui Derek . Avea o expresie atât de tristă , mă întreb cum va rezista fără Derek...
- Neața , Vane !
- O, hei Mika ! Te-ai trezit cam târziu ...
- Mda , am vrut să dorm puțin mai mult ca să fiu în formă . Și nu mai face fața aia că nu e ca și cum nu ne-am mai întoarce .
Derek o strânse și mai posesiv în brațe . După ce a marcat-o îi e greu să se despartă de ea chiar și 10 minute . Vanessa a oftat și s-a ridicat de pe genunchii Beta-ului venind și luându-mă în brațe .
- O să-mi fie dor de voi , o să vă întoarceți da ?
- Normal că ne întoarcem .
- Promite-mi .
- Uf , bine . Eu Mikaela Knight promit că mă voi întoarce teafără , am spus cu un zâmbet , Vane îmbrățișându-mă încă o dată și mai strâns .
După ce mi-a dat drumul m-am dus să-l caut pe Dylan , eventual și pe Louis . I-am găsit puțin mai încolo , întinși pe iarbă cu planurile lângă ei.
- Neața , dragilor .
- Bună Mikaela . Ești pregătită ? întreabă Louis .
- Wow, fără ciondăneala de dimineață , se pare că am pornit cu dreptul . Pe mine m-ai găsit să mă întrebi dacă sunt pregătită ?
- Vezi să nu ți se urce la cap , fac asta doar pentru că azi e o zi importantă.
- Bine , cum spui tu și Dylan nu mai fi atât de agitat , te învârți cam mult .
Dylan se opri din "piruetele" pe care le făcea , inspiră adânc și expiră .
- Bine m-am mai calmat . Acum hai să-i strângem pe toți laolaltă și să ne pregătim să plecăm .
Am adunat toți luptătorii și am așteptat ca aceștia să-și ia la revedere de la cei apropiați .
- Nu uita , mi-ai promis că te întorci teafără .
- Da Vanessa , nu uit . Acum mai dă-mi o îmbrățișare , chiar am nevoie de una .
Am luat-o în brațe și am stat așa câteva minute . Tot ce aveam de făcut era să-mi îndeplinesc misiunea și după să-i ajut pe ceilalți , apoi ne întorceam acasă . Cât de greu putea fi ..
Ne-am luat rămas bun de la toată haita și am plecat cu Alpha în frunte , Beta-ul în dreapta lui și Gamma-ul în stânga lui . Cu primii pași pe care i-am făcut mi-am simțit lupoaica agitată . De obicei nu face mare caz dintr-o bătălie deci nu cred că ăsta este motivul .
" Risa de ce ești atât de agitată , e doar o luptă între haite nu-i mare scofălă . "
" Nu știu Mikaela , dar o să se întâmple ceva ... și nu pare a fi de bine . "
" Mai exact ce ? "
" Nu știu , dar nici nu vreau să mă gândesc , mă tulbură prea mult . "
" O haide , cât poate fi de grav , vom trece peste . "
" Dacă spui tu... "
Se îngrijorează prea mult uneori . O fi ea puternică , dar de obicei e ca o pisicuță speriată . I-am ajuns din urma pe Louis și Dylan și ne-am continuat drumul .
Peste câteva ore de mers ne-am oprit și am campat . Eram cam la vreun kilometru de câmpul de luptă . Soarele încă nu se ivise pe cer , luna fiind stăpână în continuare peste el . Lăsându-i pe băieți să instaleze tabăra m-am dus să "inspectez" puțin locurile .
Erau destul de mulți copaci dar pe măsură ce înaintam aceștia se răreau . Am ajuns pe o câmpie cu iarba de un verde murdar , nu unul viu și colorat ca în basme . Acesta trebuia să fie câmpul de luptă . Fiind împrejmuit de ceață locul îți dădea fiori de frică .
- Atmosfera perfectă . Ce o să mă distrez .
După ce am râs scurt am auzit pe cineva sau ceva care se mișca în jurul meu. Tot ce am putut distinge prin plasa de ceață a fost o blană neagră . De la noi din haita nu putea fi deci era din haita Redmoon .
Deci și ei s-au pregătit , huh. Am decis să mă întorc la haita mea pentru a-i ajuta să termine pregătirile .
CITEȘTI
Mikaela
Lobisomem••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• "Alergam , nu știu de cât timp o făceam dar deja începeam să mă simt slăbită . Rănile care sângerau deja erau enervante , făcându-mă să mă mișc ceva mai greu . Trebuia să găsesc un loc u...