Mama

1 1 0
                                    

"Să vă fie rușine, Kiruko și Ștefan. Mă așteptam de la altceva din partea voastră. V-ați trădat prietena. Nu vă e nici măcar puțină rușine?"~Diriga-profa de franceză.

Niciodată nu s-au înțeles bine diriga cu Alessia. De ce îi ia apărarea? Poate pentru că e un elev de-al ei?

Ștefan: A început filmul.

Telefonul s-a deschis. Am mai primit un mesaj.

"Kiruko Metters și Ștefan Reyter, vă aștept mâine să stăm de vorbă despre absențele voastre și despre situația voastră școlară."~Diriga-Profa de franceză.

Ce? Dar mâine e ultima noastră zi de școală. Vrea să ne strice media?

A doua zi dimineață, m-am întâlnit cu Ștefan în drum spre școală.

Eu:Hai să vedem ce vrea diriga.

Diriga:Dragii mei. Am vorbit cu părinții voștri ieri. Și au decis să nu vă mai vedeți.

Eu:Ce? Nu are cum să se întâmple asta.

Diriga:Tatăl tău a zis că dacă nu vi direct acasă, te mută la altă școală, în alt oraș.

"Luptă pentru ceea ce vrei, Kiruko, luptă pentru iubirea vieții tale, chiar dacă asta înseamnă să pleci de lângă mine, de lângă tatăl tău." Vorbele mamei îmi trecură prin minte.
"Dacă ești bolnav, și nu ești deja căsătorit, nu ai voie să ai un soț sau o soție și n-ai voie să ai mai mult de 1 copil." Vorbele doctorului îmi trecură iute prin minte.

?:Luptă Kiru, luptă pentru visele tale și luptă pentru Ștefan. Nu trebuie să te dai bătută.

Eu:Mamă?

Mama:Luptă Kiru, luptă, voi fi aici pentru tine! Nu te lasă.

Ștefan:Kiruko, ești în regulă?

Diriga:Kir....

Vocile din jur mi se păreau din ce în ce mai îndepărtate. Cineva mă lua pe sus si am auzit "Lasă-mă să o salvez.". Ștefan. Diriga. Antonio. Toți care vorbeau mi se păreau atât de îndepărtați.

Apoi nimic. Totul s-a transformat în negru. Numai puteam auzi nimic. Până când o aud. Mama mea. Era aici cu mine.

Mama:Ți-am zis să lupți. Ai luptat. Sunt mândră de tine,Kiru a mea. Îmi doresc să fiu lângă tine, să vorbim despre Ștefan, Alessia, diriginta ta.

Eu:Mama!spun eu cu lacrimi în ochi. Nu mă lasa. Tu îmi ești cea mai apropiată persoană.

Mama:Kiru, nu ești bolnavă, nu pentru mine. Nu vei fi niciodată bolnavă în ochii mei. Te iubesc, Kiru.

Eu:Și eu te iubesc, mamă.

Apoi totul a devenit iar negru.

"Fă-te bine, îngeraș! Voi fi mereu aici cu tine. Nu uita ce ți-am spus mereu. Dacă voi muri, tu vei muri mai bătrână ca mine pentru meriți să trăiești!" Se auzi un ecou al trecutului cu mama.

Apoi, din negrul infinit, văd totul în ceață. O văd pe mama, îl văd pe Ștefan, dar m-aș fi bucurat să-l văd și pe tata aici. Mama. E aici.

"Ți-am zis că voi fi cu tine mereu."

Apoi a dispărut.

Ștefan:Te-ai trezit. S-A TREZIT!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 12, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

BolnavaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum