te simti ca o fantoma, ca un privitor. lumea trece prin tine, nici macar nu vad ca esti acolo. esti invizibil. si stii, iar gândul asta te ucide încet de fiecare data cand iti reapare in minte.
de asta. de asta nu vrei sa mai ai contact cu lumea exterioara, cu oamenii ale căror fețe le vedeai in fiecare zi si care te frământau in timpul contactului vizual ce il evitai. acum nu mai iesi deloc. zilele au devenit săptămâni si chiar luni. acum iti aștepți sfârșitul si ca aceasta durere sa fie oprită.
~chiar ma mir ca am putut sa scriu asa ceva. uau.
CITEȘTI
i'm not fine
Historia Corta; poate ca cineva va citi asta, poate ca nu. totusi, chestia asta numita carte va ramane pe wattpad o vreme pentru oamenii care au nevoie de ea ; ; poate ca aceasta carte va fi judecată, poate ca eu voi fi judecată pe acest site ; ; dar vreau ca oam...
