Cum am făcut, cum n-am făcut am ajuns până la urmă să înot in hârțogării. Partea mea preferată în a fi regină erau instructajele militare. În schimb consilii devastator de plicticoase, hârțogării și altele. Cumva, ca printr-o magie, Sir Jonathan a reușit să obțină un acord cu o universitate, prin care să fac cursurile la distanță, cu frecvență zilnică. Cine ar fi crezut că profesorii chiar vor accepta în mare majoritate să vină pe Platformă și să îmi predea atât mie; cât și altor personaje. Și da! Unul din profesori era chiar Ian Phoenix, fratele meu mai mare, care mi-a demonstrat că era capabil și de o exigență cruntă. Ceea ce, sinceră să fiu îmi plăcea.
Dragonul meu terminase de însemnat . Tata mă ajuta cât putea, de fapt încercam să fac lucrurile în felul meu. Klauss se obișnuise cu ideea de a mă lăsa să fac ce doresc eu; însă mi-l făcuse cadou ,într-un stil inedit( marca Klauss) pe Sir Jonathan ca și consilier. Probabil va întrebați cum? Ei bine....
Ziua majoratului meu
Toate capetele încoronate care-mi erau aliați au venit la ziua mea cu fel si fel de cadouri scumpe și de asemenea tot în ziua aceea tatăl meu m-a încoronat „legal". În mulțimea aceea frumoasă de oameni, chipurile reprezentative( pe numele lor: Olivia, Roman și Klauss) stăteau și priveau cu admirație și amuzament ritualul de încoronare. Care a fost partea ciudată? Lipsa lui Sir Jonathan. Nu ar fi lipsit pentru nimic în lumea asta încoronarea mea. E drept! Sir Jonathan s-a arătat profund impresionat, deoarece era pentru prima oară în istoria dragonilor când cel mai mic copil este încoronat și mai ales fată! Pentru Sir Jonathan eram un experiment foarte complex. După încoronare, fiecare persoană și-a prezentat cadoul. Klauss a venit cu o cutie destul de mare in care era Sir Jonathan înfofolit în panglici. Am rămas perfect uimită, ca toți din încăpere, de altfel. Fața lui era de-a dreptul magistrală. Îmbufnat și iritat. Văzându-mi șocul, Klauss i-a lipit de frunte o fundiță și i-a arcuit cu degetele colțurile gurii într-un zâmbet.
- Ta daaam! Consilier „high price" si „high quality"! Spune Klauss.
- Și nu l-a luat de la reducere! Spune Roman.
- Îmi dau demisia! Spune Sir Jonathan.
- Din ce post? Întreabă foarte curios Roman.
- Din postul de măscărici al lui Klauss. L-am despachetat cu grijă pe Sir Jonathan.
- Mulțumesc Alteță! Bănuiesc că am pierdut cel mai important eveniment – posibil - din viața mea și o carte foarte bună.
- Privește partea plină! Fiind noul consilier al Reginei o să poți să scrii un bestseller. Plus de asta, evenimentul fiind destul de mediatizat o să poți să îl vezi înregistrat. Explică Klauss. Firește petrecerea a continuat, iar după, Sir Jonathan a rămas consilierul meu. Klauss nu părea foarte afectat de dispariția lui Sir Jonathan din peisaj. Revenind la ziua de azi... constatam cu tristețe că soarele nu își mai făcuse apariția de vreo trei ani și ceva. Tot ce ne înconjura erau: nori gri ,încărcați de ploi, fulgere și tunete; un vânt de cele mai multe ori sfâșietor; o mare agitată și valuri neîmblânzite, multă tristețe, lacrimi, răzbunare și un război în toată regula care începea să afișeze mai mult decât niște gheare ieșite din întuneric. M-am ridicat de la birou, vrând cu disperare să îmi întind oasele. Purtam o salopeta albă, cu mânecile căzute, lungi și evazate, o pelerină care era cumva integrată în salopetă părul lung și buclat îl purtam liber, o coroana făcută din diamante asemenea unui kokoshnik și un colier în formă de dragon din argint. Stăteam în fața gemului imens cu mâinile încrucișate la piept, privind valurile agitate ale mării. Din când în când îmi puneam mâna pe peticul de la ochi, cam ca acum. Trag adânc aer în piept și clipesc cu ochiul care-mi mai rămăsese simțind cum mi se zbate de nervi. Câteva bătăi s-au auzit în ușă, iar Hannibal intră însoțit de tata. Mă întorc brusc și îi invit să ocupe un loc.
