- Câteodată pur și simplu nu îi înțeleg! Sunt un rege atât de bun și de îngăduitor! Adică, tu, dintr-un oarecare motiv ești respectată pentru felul acesta, iar eu, care am un comportament similar nu prea le sunt simpatic! Spuse Klauss întins pe divanul din biroul meu, admirând norișorii de fum pe care-i scotea după ce mai trăgea câte o gură din țigară. Mă uit „pe deasupra ochelarilor" la el, stând cu stiloul pe buze, încercând să mă concentrez la un document care „ necesita fără întârziere" răspuns și semnat.
- Nu te-a ascultat Sir Jonathan, te-a băgat la „spam", iar Hannibal face orice altceva mai important decât să-ți acorde atenție. Așa-i? Îl întreb nepăsătoare, văzând că se comportă ca și cum ar fi la psiholog.
- De fapt voiam să mai creez conversație cu tine. Nu prea te mai văd de când ai coroana pe cap. îmi ridic capul de la foaie și mă uit la Klauss. Se purta mult prea frumos.
- Spune scopul și durata vizitei! Adevărul este că minunatul Klauss venea cu povești care să-l victimizeze numai când voia ceva de la mine.
- Păi... Câteva bătăi în ușă se aud, iar Sir Jonathan intră. Klauss își întoarce capul cu încetinitorul și îl privește pe Sir Jonathan cu un zâmbet acru și ochii mijiți.
- Nu a zis că poți să intri, așa ca huşi, huşi! Mai stai două minute acolo.
- Alteță! Ați reușit să luați o decizie?
- Îmi pare rău Sir Jonathan, dar din cauza măscăriciului de acolo nici măcar nu m-am putut concentra.
- Înțeleg. Atunci i-o voi înmâna tatălui Domniei Voastre. Îi întind foaia lui Sir Jonathan și mă ridic de la birou, simțind cum toate oasele mele intră în putrefacție. Îmi întind rochia albă, dreaptă , până la genunchi și îmi scutur pelerina în timp ce mă întorc spre fereastra din spatele biroului. Astăzi valurile erau mai liniștite, deși soarele parcă dispăruse. Inspir adânc, desemnându-mă cu situația . Mă întorc pe călcâie și plec din încăpere, știind că în următoarele câteva minute urmează o ședință de consiliu pentru... ei bine nu prea știu exact pentru ce naiba. Tata refuzase să îmi spună, iar restul persoanelor habar nu aveau ce avea de gând mărețul Syrus I Phoenix. Helga, care mă aștepta la ieșirea din încăpere mi-a dat sceptrul, mergând în urma mea.
Camera strategică. O minunată cameră decorată cu marmură și o masă rotundă din stejar, ce susținea piesele. Nu, nu în camera aceasta aveam să ținem consiliul. Indiferent cât de mult îmi plăcea arhitectura sa maiestuoasă. Nu, nu, nu. Tata nu îmi dădea niciodată satisfacția de a face o ședință de consiliu în camera strategică. Iar printr-o ciudată strategie a mea, plictisită fiind de actuala cameră de consilii , am preferat să țin consiliile în una din camerele de sub apă, ce avea pereți de sticlă și puteam admira toate vietățile marine. Nu de alta, dar așa ajungea și Tiranion la consilii mai repede. Și da, acesta a fost singurul compromis pe care l-am făcut cu tata, pentru că, cumva, într-o clauză contractuală, am decis ca el să mă ajute în proporție de jumătate. Mai pe scurt, cu titlul eu conduc dragonii și restul. În acte, am refuzat categoric să-l las pe tata să se pensioneze, ceea ce i-a adus o creștere alertă a cearcănelor.
Din nou, da, camera cea nouă de consilii de fapt nu a fost renovată și are încă acele ciudate tendințe din stilul gotic, foarte întunecate. Culmea este că începusem să mă obișnuiesc cu întunericul acesta, care lui Klauss îi prindea foarte bine, și chiar să îmi placă. Doar ca și arhitectură. Afară, aș fi vrut să văd din nou o rază de lumină de la mărețul soare. Ne-am așezat la masa rotundă, fiecare cum i-a ars. Hannibal și Sir Jonathan în dreapta mea; mama în stânga mea, lăsând un loc liber între mine și ea, cel mai probabil pentru tata; Klauss, Olivia, Roman, Arthur și Alix undeva, aproximativ în fața noastră. Bine, nu vă închipuiți că minunatul Klauss chiar era în sală la timp, sau chiar mai devreme. Nu! Pe el îl pierdusem pe undeva pe drum. Dar cu numele figura lângă Olivia Collins și Roman. Bunicul Ryan, alături de Harold Hewlett, străbunica, străbunicul, Sonja și Lucian lângă mama. Annasophia, împreună cu soțul ei, prea fericitul arhanghel Balthazar, Beatrix, Bastet, Nathaniel și Zane pe undeva prin partea mea dreaptă. Zeus era întotdeauna greu de poziționat, ca să nu mai spun că încă nu își făcuse apariția. La fel ca Tiranion și soția sa Tatiana. Dar, cum locurile se ocupă repede, cel mai probabil vor sta lângă Nathaniel . În sfârșit! După ce și aproape ultimul personaj apăruse, (a se citi Klauss) la lista de prezență, tata lipsea cu desăvârșire.
