Din primele priviri

Prima zi de muncă

Bună, mă numesc Clara si am 24 de ani. Locuiesc în Bucuresti, dar m-am născut în Seattle, SUA. Mama mea este din Seattle, iar tatăl meu din București, România. Am petrecut 15 ani din viata mea in SUA, iar ceilalți 9 în România. Ador aceste tari si ma bucur foarte tare că părinții mei s-au cunoscut si eu am parte de două case in doua tari, pe continente diferite. Sa trecem peste.
Grădinița si scoala generala le-am facut in Seattle, iar liceul si facultatea in Romania. Am fost la Colegiul Național de Informatică "Tudor Vianu", iar după asta am dat la Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza". Am luat toate examenele si am trecut cu bine si peste acest obstacol.

În prezent sunt purtător de cuvânt al municipiului București. Ei bine, astăzi am fost trimisă de către general, la traseu. Eu împreună cu partenerul meu de serviciu, Eric Munteanu, eram astăzi la circulație. Nu prea imi place aici, dar asta este serviciul. Ne oprim masina intr-o parcare si ne pornim radar-ul.

E:- Cum te simti in prima zi de serviciu?
C:- Sincera sa fiu, nu ma asteptam sa fac asta din prima zi.

Eric incepe sa rada si iese din masina, iar apoi ies si eu. Ne uitam la fiecare masina care ne trecea prin fata ochilor.
La un moment dat, Eric se îndepărtează de mine cu mișcări rapide si întinde mana si opreste o masina. A oprit un mercedes, nu stiu sigur modelul, cu numere de Constanța. Eu ma duc lângă Eric ca sa învăț de la el. Ne apropiem de geamul fumuriu al mașinii. Șoferul lasa geamul si isi ridica ochelarii de soare de pe ochi. Se uita la mine, iar eu m-am intors crezând că era cineva in spatele meu. Ma întorc cu fata către el, iar el se uita incontinuare pana cand il întrerupe Eric.

E:-Buna ziua! Sunt Eric Munteanu! Actele la control, va rog!

Acest bărbat da din cap aprobator si scoate toate actele lui și ale mașinii. Pe mine deja începea să mă enerveze ca se uita prea insistent la mine. Eric pleacă către masina, iar eu cand am vazut ca am ramas singura, am zis sa ma duc lângă el.

C:- Deci? Ce o sa ii faci?

Eric se uita la mine si incepe sa rada destul de tare.

E:- Draga mea colega, eu nu am sa ii fac nimic, tu esti aceea care îi va inmana actele, dar și amenda.
C:-Poftim? De ce eu?
E:- Trebuie să te înveți.

Ii trag toate documentele brusc din mana si ma îndrept către masina acelui șofer, foarte nervoasă.

C:- Deci..Domnule Akim Is..Islamovici, din cate vad, mă rog, poftiți actele.

A:-Este ceva in neregulă, domnișoara politist?

Eu ma uit scarbita la el si nu stiam cum sa scap mai repede de el. Ma uit către Eric, iar el imi face semn sa ii spun ce trebuie.

C:-In regula, trebuie sa platiti o amenda de 500 ron din cauza centurii pe care nu o purtați si inca 350 ron pentru încălcarea vitezei in localitate.

A:- Poftim? Cred ca glumiti.
C:- Cu dv nu as avea de ce sa glumesc si mai ales in timpul serviciului.

Acest Akim se da jos din mașină și  vine către mine.

A:- Nu este posibil sa imi dati amenda pentru asa ceva.
C:- Domnule, daca nu platiti amenda in termen de 24 de ore, aceasta se va dubla.
A:- Domnisoara polițist, cred ca nu ne intelegem,spune el si se apropie din ce in ce mai tare de mine.

În acel moment intervine Eric in toata povestea asta.

E:- Va rugam frumos sa păstrați liniștea publică și sa ascultați spusele colegei mele.
A:-Domnule politist, am sa va fac plângere, mai ales domnișoarei Turcu, asa te cheamă din cate vad.
C:- Nu cred ca va permiteți să îmi vorbiti la pertu.
A:- O sa ne mai vedem noi, domnișoara politist Turcu.

Se urca in masina si pleaca furios cu masina. Eu eram de-a  dreptul scarbita de atitudinea lui. Intr-adevar, la prima impresie arata foarte bine, dar caracterul lasa de dorit.

E:- Nu te teme, un deget sa puna pe tine si il băgăm in arest.
C:- Esti eroul meu, spun eu si Eric rade in coltul gurii.
E:-Vrei sa luam cina împreună?
C:-Desigur.

Am mers la un local cu mancare chinezească. Mancarea mea preferată. Abia asteptam sa mananc asta.

E:-Te-am nimerit cu asta?
C:- Cel mai bine, te ador.

Eric rade si in acel moment ii suna telefonul. Cred ca vorbea cu soția lui.

E:-Scuze.
C:-Nu-i nicio problema,sper ca nu e nimic rau.
E:- Nu, era fata mea la telefon si voia sa ma duc sa o iau de la liceu.
C:-Pai si de ce nu te duci?
E:- Acum iau cina,spune el zâmbind.

Eu ma uit la el si incep sa rad. După această masa copioasa, mă ridic sa plec către apartamentul meu. Ma îmbrățișez cu Eric si plec cu taxiul. Cand ajung acasa ma schimb si imi suna telefonul. Era Amalia, prietena mea.

A:-"Clara, hei, ce faci?"
C:- Bine, doar ce am ajuns acasa de la serviciu, tu ce faci?
A:-" Uite, mă plictiseam rau si m-am gandit sa te sun si sa te scot undeva."
C:-Undeva, unde?
A:-" Ce zici de un club?"
C:- Nu prea am chef, draga mea!
A:-"Hai, te rog!"
C:- Of, bine. Ne vedem la mine.

Ii închid telefonul si oftez lung. Ma ridic din pat si ma îndrept către dulap. Nu stiam cu ce sa ma îmbrac. După câteva minute de gândire, am optat pentru o salopetă din denim cu un tricou cu mânecă scurtă alb si adidași albi. Imi iau cheia de la masina după masă si cobor. O sun pe Amalia  si nu îmi răspundea. Ma uitam in zare la toate magazinele din fata blocului meu si la toate masinile care treceau pe acolo. Treceau cu foarte mare viteză si nu puteam sa le fac nimic pentru ca eram in timpul liber.