Carla, o fata din doua tari total diferite. Mama ei este din America, iar tatăl din România. Ea tocmai ce a absolvit academia de poliție si are vise mărețe. Intr-o zi, colegul ei opreste un tânăr pe traseu. Un tip înalt, foarte stilat si cu o barbă...
Pregătită pentru o nouă zi de lucru. Ma duc la birou si primesc cateva cazuri pentru inceput. Uitandu-ma pe ele, imi aduc aminte de ziua de ieri, în special de Eric. Nu puteam sa ma concentrez. Intra in acel moment in birou Didi, colega mea noua.
D:- Buna, Clara! C:- Hei, Didi! D:- Am venit sa te anunt ca trebuie sa iesim pe traseu. C:- Ok, haide.
Mă ridic si plec cu Didi. În fața clădirii ne aștepta Eric in masina de poliție. Urcam si plecam pe un drum național, mai exact DN2E85. Pana am ajuns acolo, eu ma uitam numai pe geam pentru că știam că dacă am sa ma uit la Eric, am sa dau ceva de bănuit. Ajunși în locul potrivit, eu si Didi coboram din masina, iar Eric stătea în masina si se uita pe niște foi.
D:- Deci? Ce trebuie sa fac? C:- Păi, trebuie sa urmărești fiecare masina si cea care iti pare tie mai ciudata, poti sa o oprești. D:- Sper sa treaca masina fostului,spune Didi amuzată, iar eu încep să râd.
Mă întorc cu fata către masina de politie, unde era Eric si ma uitam la el. El era tot cu capul in acele foi. Ma deplaseze usor si o las pe Didi in urma. În momentul ala, Eric ridică privirea si ma vede. Zâmbește in coltul gurii, iar eu ma opresc, ii zâmbesc si ma întorc către Didi. La un moment dat, o masina neagra opreste, iar eu ma apropii de Didi. Acea masina era a disperatului de ieri. Ma duc in fuga lângă Didi.
C:- Tu l-ai oprit? D:- Nu, nu am avut de ce, el a oprit.
Imi venea sa ma zgarii pe fata. Din masina coboară Akim Islamovici, cel amendat ieri. Se apropie de mine cu pasi repezi.
A:- Ce bine ca am trecut pe aici. Cum se face ca ne întâlnim mereu?
Eric coboară din mașină cand il vede pe Islamovici.
C:- De ce ai oprit? A:- De ce nu mi-ai raspuns ieri? C:- Omule, nici macar nu te cunosc. Tu ai pretentii sa ma întâlnesc cu tine? A:- Asa ne cunoastem,spune el amuzat.
Intervine Eric in discutia noastra.
E:- Buna ziua! Ce vânt va aduce iar pe aici? Încă vreo amenda? A:- Din nou dv. Am trecut pe aici întâmplător si bine am facut. Domnisoara polițist Turcu, ne auzim in seara asta.
Imi face cu ochiul si se îndreaptă către masina lui. Eu deja nu mai aveam stare.
E:-Esti bine?ma intreaba Eric si imi pune mana pe spate. C:- Sunt Ok, nu te teme.
Ziua mea a fost stricată de către acest individ. În acea zi nu prea am fost activa. S-a continuat cu 3 amenzi si o reținere de permis. Plecam de acolo si ne ducem către secție pentru a predă ștafeta celorlalți colegi. Ma îndrept către usa, iar Eric se oferă sa ma conducă el către casa. Era in jur de ora 18 si eram extenuata, chiar dacă nu făcusem mare lucru. Ajunsă în fața blocului, il salut pe Eric si ma reped sa ies din masina, dar Eric ma opreste.
E:- Nu esti bine, ce e cu tine? C:- Sunt obosita. E:- Vrei sa mai stau cu tine? C:- Nu, sunt ok.
Eric se apropie de mine si ma sărută pe obraz. Eu ma întorc către el, ii zâmbesc scurt si ma duc in graba in apartament. Trântesc ușa si raman blocată sprijinită in usa. Imi ating obrazul si zâmbesc usor. Trec peste asta si intru in dus. Dusul fierbinte era leacul perfect. Cand ies din dus, imi verific telefonul si vad ca am 2 apeluri nepreluate. Imi iau inima in dinti si il sun pe acest individ.
C:- Spune! A:- Pe bune, chiar atat de tare ma urăști? C:- Doamne, nici macar nu te cunosc, ce vrei de la viata mea? A:- Vreau să ieși cu mine in seara asta. C:- Of, Doamne, în regula, unde? A:- Iti trimit eu adresa.
Ii închid telefonul si dupa asta aveam putina teama pentru că nici macar nu il cunoșteam. Ma duc sa ma machiez putin si sa imi caut haine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Primesc adresa si ma urc in masina. Cand ajung acolo, era un fel de bar mai ciudat. Nu auzisem niciodată de el. Cobor din mașină și mă uit ciudat in jurul meu. Ma îndrept către intrarea în bar. Cand am intrat acolo, era un fel de cafenea pentru tiristi asemănătoare a uneia din Denver. Intru si cineva ma striga. Era Islamovici. Ma îndrept stanjenita către el.
A:- Credeam ca nu mai vii. Bine ai venit! C:- Da, deci, ce doresti? A:- Asa ma iei? C:- Păi având în vedere că mă aflu intr-un loc necunoscut cu un necunoscut.. A:- Tocmai, vreau sa te cunosc. C:- Mie nu îmi surâde ideea, sa stii. A:- Hai sa schimbam locul, ce spui? C:- În regulă.
Mă lasă in fata lui și ies pe usa. Ma îndrept către masina mea si din spate aud:
A:- Impresionant! C:- Poți te rog sa o iei înainte si sa taci? A:- Acum ce am mai facut?spune el râzând.
Eu il ignor si intru in masina. Mergeam în spatele lui si am fost condusă pana in fata parcului Herăstrău. Cobor din mașină și vine si el. Mergeam unul pe lângă altul si ne așezăm pe o bancă.
A:- Vreau să te cunosc. C:- De ce vrei asta? A:- Mi-ai atras atenția de la inceput. C:-Adică de la prima amenda?spun eu amuzată. A:- Sa spuneam, asa ca, nu vad ce ar fi rau in asta. C:- De ce nu te prezinți tu primul. A:- Vrei asta? C:- Hai sa vedem.
El incepe sa zâmbească, își aranjează părul si se uita fix in ochii mei.
A:- Ma numesc Akim Islamovici. C:- Asta stiu,spun eu zâmbind. A:- Nu ma întrerupe, sunt nascut in Constanta si am 26 de ani. C:- Asta e tot? A:- Acum astept si de la tine. C:- Păi, mă numesc Clara Turcu, m-am născut în Seattle, U.S.A, mi-am petrecut 15 ani din viata acolo si ceilalti 9 aici, în Bucuresti. A:- Stai, cum s-a ajuns la Seattle?spune el amuzat de cele auzite. C:- Mama este din Denver, iar tatăl meu este din București și a fost la o conferință in Seattle si ei acolo s-au cunoscut. Ai inteles acum? A:- Ai o poveste de viata interesantă, continuă. C:- Cred ca este randul tau. A:- Of, pai, nu am prietena, sunt singur de 1 an jumatate. Am avut o relație de 5 ani. Am suferit mult dupa despărțirea de logodnica mea, dar dupa ce m-am despărțit de ea, viata mea nu a mai fost la fel. C:- La ce te referi?intreb eu curioasa. A:- Nu pot sa iti spun acum, domnișoara politist, trebuie sa te cunosc mai bine ca sa iti spun si eu totul despre mine.
Mă uit atent la el si la tatuajele lui dupa mana. Ma uitam atent la ele crezând că mă ajută să descopăr ceva, dar fără speranță. La prima vedere, imi pare putin arogant, probabil asta este comportamentul lui dupa despărțirea de logodnica lui.
A:- Asculta-ma, mi-ai captat atenția inca de la inceput, vreau sa te cunosc. Nu stiu daca ma crezi, dar cand te-am vazut, am avut un gol în stomac. Nu mi se intampla des. C:- Hei, asculta.. A:- Stiu, ai prieten.. C:- Nu am vrut să spun asta, nu te cunosc si nu îmi pari genul meu, scuze.
Mă ridic de pe banca si ma îndrept către ieșirea din parc sub privirea lui năucitoare.
