Din primele priviri

Dulce împăcare

Dimineata următoare ma întâlnesc cu Rebecca pentru ultimele cumpărături. Am cumparat bautura, tigari si unele de ale gurii. Rebecca ma vede ca sunt foarte serioasa si abia scoteam cateva vorbe.

R:- Ce e cu tine, Clara?

Imi ridic privirea asupra ei si ma opresc.

C:- Ăăm, sunt in regula, hai sa mergem.
R:- Ma minti. Este vorba de Akim, nu?

Ma opresc din nou si ma întorc sacadat către ea.

C:- Nu, nu are legatura. Ii place sa rada de mine, nu cred ca el ma iubeste asa cum a spus, o spune ca sa ma rănească.
R:- Este un ipocrit. Nu te mai gândi la el.
C:-Cum as putea sa fac asta? Ma trezesc în fiecare dimineață cu el in gand si ma culc in fiecare seara cu el in minte.
R:- Nu te merita, Clara.
C:- Vina mea a fost ca i-am zis sa plece si sa ma uite.

Spun eu si ma îndrept grăbită către masina si imi pun centura. Rebecca se urca si ea si oftează usor, uitandu-se la mine din cand in cand.
Abia ma convinge sa oprim la o patiserie sa mâncăm ceva si sa mai discutam. Intram in patiserie si la o masă era Akim cu fata de aseară. Eu dau sa ies, iar Rebecca ma trage înapoi.

C:- Rebecca, nu îmi face asta, te rog, ma doare sufletul. Nu vezi, nici macar nu il intereseaza de mine.
R:-Calmeaza-te, ne comandam ceva si o luam la pachet.
C:- În regula, dar hai sa ne grăbim.

Stăteam la coadă pentru cateva pateuri si simteam ca innebunesc. Ma uitam cu coada ochiului la ei si il vedeam pe Akim cum o ia de mana. O durere in piept ma apăsa si respiratia mi se tăia. Imi pun mana pe umărul Rebeccai si ma sprijin de ea. Rebecca se uita înspre Akim si vede si ea ce se intampla, dar problema este ca o vede ca se uita la ei.

R:- Cred ca am facut o prostie.
C:- Ce s-a întâmplat?intreb eu respirând din ce in ce mai greu.
R:- Akim ne-a vazut.
C:- Poftim?raman cu ochii deschisi larg.
R:- Era inevitabil să nu ne vada.
C:-Grabeste-te, te implor!

Rebecca se imbulzeste cu mulțumea si ajunge la vânzatoare. Cat timp eu o asteptam undeva mai in spate, ma uit iar usor către masa si nu il mai vad pe Akim. Eram agitată ca nu il mai vedeam. Cum am putut să il pierd asa repede din ochi. La un moment dat simt cum cineva se împinge in mine. Ma întorc deodata si il vad pe Akim. Mi se luminează privirea, iar el zâmbește in coltul gurii. Ma uit in ochii lui verzi, apoi privirea mi se oprește pe buze.

A:- Ce faci?
C:- Imi iau micul dejun, ce crezi ca fac?
A:- Trebuie să vorbim.
C:- Ai sa imi dai niste explicatii, deci sunt de acord.
A:- Poftim?spune el si se uita ridicandu-si spranceana la mine.

Rebecca termina cumpărăturile si ma ia de mana scotandu-ma din patiserie. În spatele nostru vine Akim si ma apuca de cealalta încheietura. Ma întorc brusc si il vad cum încearcă să mă oprească.

A:- Trebuie să vorbesc cu ea.
R:- Ai cam multe pretentii, spune ea deranjata.
C:- E in regula, Rebecca, durează doar 5 minute.

Rebecca imi da drumul la mana cu greu si se uita destul de urat la Akim. Eu imi pun mâinile în sân, iar el se sprijină de o mașină.

A:- Astept intrebarile.
C:- Nu crezi ca ai cam mult tupeu?
A:- Grabeste-te, nu am mult timp.
C:- A, scuza-ma, ai lasat fata singura in patiserie.
A:- Clara, nu am sa iti dau nicio explicație in legatura cu ea.
C:- Esti sigur?
A:- Da, adică, noi nu mai suntem împreună, de ce ne-ar pasa unul de altul?

Un nod in gat mi s-a pus si privirea mi se intuneca.

C:- În primul rând, noi nu am fost niciodată împreună.
A:- Mult mai usor.
C:- Nu ma întrerupe. Tu nu ai idee cat de mult te iubesc. Nu ai idee cat de mult m-am atasat de tine si cat de mult tin la tine.