Nebunia Lupului...

Noroc chior

Mă uit la femeia din fața mea. Parcă a avut un accident de mașină cand venea spre orfelinat, a trecut o lună și nu a dat nici un semn de viață .
De ce a venit la orfelinat,doar dacă încă vrea să mă adopteze. Dar nu are cum cine ar vrea un copil ca mine :singuratică,ascunsă,rea,urâtă. De ce eu de ce nu altcineva, mă aflu în fața ei mă privește cu blîndețe. Acum am observat cicatricea ce îi brazdă obrazul . Dar de ce nu a dat nici un semn de viață,și cine e bărbatul din stânga ei ?
- Mai vrei să te adopt?????????
- Aaaaa......
- Ascultă,îmi pare rău că nu am dat nici un semn de viață o lună dar am stat in comă 2 săptămâni.
- Aa......aș vrea. Spun cu jumate de gură.
- Minunat mă duc să semnez actele tu du-te și strîngeri lucrurile și  mergem .
- Bine ,dar cu școala???
- După asta mergem și acolo.

Peste 2 ore    
Mi-am luat larevedere de la director și profesori. Acum sunt în mașină  și      privesc pe geam .
- Unde locuiești???
- În Kile.
- Dar e departe de Buhollz  .
- Da dar e un peisaj frumos si e o școală de prestigiu în apropierea casei și în plus pe lângă casă este un lac pe care poți patina .
- Nu știu să patinez.....
- Nu e nimic te învăț eu.
Ne oprim la o benzinărie doamna a cărei nume este Elizabeth un nume extrem de lung din punctul meu de vedere. Totuși nu pot crede că ma adoptat, adică era atât de ireal , inexistent. Întră mașină cu câte o cutie de pizza în fiecare mâna. O ajut să între și mă uit cu poftă la pizza aia.
- De ce nu mănînci???
- E a mea ??
- Da ,hai să mîncăm.
......................
Mă simt zguduită îmi deschid ochii și văd o casă  mare înainte.
- Bine că te-ai trezit , hai că am ajuns.
Mergem spre casă mi-e atît de somn. Mă duce într-o cameră și  mă  lasă. Deschid camera în care aparent voi sta totul e întuneric, aprind lumina e o cameră mare ,un laptop pe masă și lângă el un telefon și pe o foiță  scrie pentru Lorelay. Mă trântesc pe pat și inchid lumina. Cum de la orfelinat am ajuns aici un loc cu iubire niciodată nu am crezut că sunt importantă pentu cineva dar sunt,sunt pentru Elizabeth .Dar de ce mă simt așa,așa  de ce ciudat parcă inima e prinsă printre gratii și nu poate scăpa parcă e....e.....e stricată sau nu știu ce e asta poate e ce a ce nu știu....