Stau

29 6 7
                                    

Stau,stau și aștept cu actele de adopție în mână,aștept să vină femeia aia și să mă adopte. Prima..prima dată în viață am speranță,speranța că acea doamnă o să vină și o să mă ducă la cald......

Next Day
.....ironie nu, a avut un accident de mașină cand venea spre orfelinat. Se spune că speranța moare ultima, în cazul meu a murit de mult.  Să ai speranță și după aia să ți-o taie cineva din cer cu un cuțit. Îngerilor li se dau aripi ca demonii să le frângă,dar dacă aripile sau frânt de mult ce faci? Păi nimic aștepți în tăcere să te audă cineva. Țipă ,țipă cât de tare poți te va auzi cineva va veni la tine și îți va da aripi noi ca apoi el să le frângă cu mâinile sale. Am plâns pentru prima dată în atâția ani am plâns din suflet am plâns pentru ceva atât de...de...de inexistent.  Uneori simt că am un blestem....a Dar stai am unul sunt un monstru,un monstru ce e la un orfelinat . Lupul meu nu a mai ieșit afară de 5 ani și mă simt foarte grea și singură de ce ? Nici eu nu știu dar lupul meu țipă în disperare să o las sa fugă doar un pic. Unui alt specimen ca mine i-ar frânge inima dar mie nu cel puțin asta las să se vadă. Atâta durere atata singurătate atâta negru în fața ochilor. Nimeni nu mă înțelege,nu ca și-ar dori cineva să o facă. Când eram mică eram atât de veselă pentru orice chiar dacă locuiam în orfelinat aveam prieteni,acum nu mai am sunt singură prieteni mei au fost adoptați. Eu stau și privesc pe geamul orfelinatului,și nu îmi place ce văd copii posomorăți si educatoare ce mănîncă ciocolată,noi nu pre mâncăm ciocolată cele care ne vin de crăciun le i-au educatoarele. Cineva mă trage de glumă și  mă trage după ea.
-  La culcare toată lumea și tu Hamburg,se uită la mine cu ură.
Mă urc în patul meu e 20:00 și noi ne punem la somn,super. Stau și scriu în jurnalul meu........

Nebunia Lupului...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum