Nu mai simt, nu mai ma gandesc la asta.. Dar nu uit.
Tot in acele vremuri am fost lasat sa aleg alegerile pe care le-am vrut eu, stiam ce e bine pentru mine stiam ca merg pe barba mea, stiam ca eu o patesc nimeni altcineva. Eram doar eu cu viata in ring, o duceam la cu totul alt nivel, doar pentru acel zambet.
Nu pot uita, sentimentul de a fii parasit, o lupta pierduta, o accepti cu mare greutate, e lupta mea si o duc mai departe. Nu am vrut sa se sfarseasca aici, am incercat am lupta,dar am abondat. Nu vreau sa o mai simt din nou sa stiu prin ce-am trecut. Momentul in care inima stiu ca imi disparuse, se lasase liniste, puteai sa zici ca am murit. In acel moment am simtit ca nu mai e lupta mea, nu o mai continui, ai ales sa pleci? Ai plecat, si in spate nu te-ai uitat. Mergi pe drumul tau iar eu pe al meu. Dar ce nu ai stiut este ca tu o sa dai de drumul eu , nu eu de al tau. Am aflat ce e durerea ce e frica ce e sentimentul de nefericire. Ani de zile,nopti pierdute, plansete am incercat sa le impiedic sa-mi apara iar in minte, le-am lasat in urma .. dar mereu ma urmareau. Un cosmar dus la nesfarsit pe care nu il pot uita...
Nu pot uita ca ai plecat tata.
