Demonul cu ochi de înger

Demonul

Stau intinsa pe patul moale si pufos din camera amintindu-mi cu un nod in gat,pot sa spun ,acele momente cand privirile noastre s-au intersectat. Se simtea totusi tensiunea care ma presa din secunda in secunda,stiind ca trebuie sa-mi parasesc cele mai dragi persoane de pe pamantul acesta plin de ura si invidie in care traim cu totii.De cuvinta, facusem ce este bine pentru siguranta mea propie de a nu fi impuscata pe loc si siguranta grantata a familieii mele.Atunci doar m-am gandit logic ce ar face cel mai mare mafiot daca nu as accepta de ai fii dama sa propie de companie,mi-ar fi omorat rand pe rand in cele mai groaznice, posibile sau chiar neimaginabile chinuri pana in prezent.Am spus acel cuvant da si pur si simplu sa mai gandesc mi-am semnat propia cale spre moarte curata, sa devin a demonului trup si suflet

#În urma cu o saptamana#

-Mama,eu plec la munca!strig eu cu o urma de regret in glas

Ma uit la mama asteptand reprosurile zilnice care parca nu se mai termina.O inteleg ca isi face griji in privinta mea dar sunt o femeie pe propiile picioare care niciodata nu a dezamagit...pot sa am grija de mine singura.Nu mai am 9 ani,sa imi poarte parintii de grija.Nu, sunt o femeie de 20 de ani responsabila si educata.Nu as face niciodata un pas in viata important fara a ma gandi de doua ori inainte.Nici eu nu as vrea sa muncesc aici ca dansatoare la un club,dar altfel nu imi pot intretine famila din punctul financiar...asta trebuie sa inteleaga si mama.

Imi prinde incheietura maini si incepe  sa mi-o mangaie usor cu mana ei calda si sa-mi zambeasca cald facandu-mi semn sa ma asez pe canpea.

-Scumpo, o stii si tu prea bine care e parerea mea despre acel loc,sunt atatia oamenii acolo care poate iti vor raul,nu te mai duce.spune mama cu ingrijorare in glas

-Mama...iar incepi cu pretextele astea " te violeaza cineva acolo si ramai gravida",nu o sa mi se intample nimic sunt o femeie matura si responsabila pe propiile picioare si propiile decizi la mana,m-am saturat sa purtam aceasta conversatie zilnic.Sa stau sa iti explic situatia noastra financiara ,daca eu o sa plec de acolo noi o sa murim ca soareci de foame,intelege odata mama!spun eu rastindu-ma

-Valentina...de ce te comporti asa?Eu iti vreau doar binele...nu ma intereseaza situatia noastra financiara,ma intereseaza doar binele copiilor mei,ma intelegi?Te iubesc,esti fiica mea nu mi-as ierta daca ti s-ar intampla ceva tie si fratelui tau.Doar pe voi va mai am,sunteti sangele din sangele meu.Tu o sa iesi de aici doar peste cadavrul meu,copile!spune mama pregatita aproape sa planga

-Eu vreau doar sa te ajut,sa nu murim toti trei de foame...iar tu te comporti asa de egoist...ce vrei sa arati prin asta?Am renuntat la scoala pentru locul asta de munca.Nu,de astazi pun piciorul in prag am suportat atata timp comentariile tale dar de azi o sa fac numai ce cred eu de cuvinta.Chiar daca nu esti de acord acum,o sa-mi multumesti mai tarziu!spun eu tot ce aveam pe inima 

Imi iau geanta de pe masuta si imi intorc totusi cu o urma de regret in suflet pentru aceste cuvinte privirea.Asa cum ma asteptam,plange intotdeauna plange.Da,stiu prin supararile acestea ii agravez boala,dar ce trebuie sa fac sa stau ca o proasta acasa,asteptand alocatia lui Denis?Nu,mai bine imi risc eu toata demnitatea ca femeie doar ca familia mea sa aiba o paine pe masa.

Imi las privirea in jos si inchid pret de o clipa ochii oftand zgomotos lasand o lacrima sa-mi invadeze obrazul fin...

O sterg rapid printr-un gest al maini si fara sa privesc in urma apas clanta usii...

-O sa pleci nu-i asa?intreaba mama stergandu-si lacrimile

-Imi pare rau!spun eu

Astea fiind spuse inchid usa in urma mea.Doar simtind cum fierb de nervi si suparare pentru cuvintele adresate mamei incep a ma descarca.Lacrimi  amare si  pline de suferinta imi inunda fata lasandu-mi un gol in inima...ma las lent pe usa in jos suspinand in tacere...