Regele de sticlă

Decpeții

Douã femei dorm în patul prințului moștenitor, una dintre ele ducesã, iar cealaltã doar fiica unui negustor de vinuri, care este destul de bogat, ambele au fãcut parte dintre fetele pe care i le-a prezentat regina lui Wilhelm și fratelui sãu, le-a ales dupã frumusețe, doar ca sã le treacã pentru o singurã datã prin patul lui, exact așa cum Raphael își trateazã amãrãciunea închizându-se în camera lui și citind, așa Wilhelm uitã pentru un scurt timp de tragedie pãcãlindu-se cã nu e singur aducându-și în dormitorul lui fete despre care nu știe prea multe, și preferã sã fie virgine, pentru ca riscul de a zãmilsi un copil sã fie mai mic, de aceea fiecare femeie din viața lui a trecut doar odatã prin patul sãu.

Nu este deloc ușor sã intri în inima celor doi prinți, amândoi și-au clãdit un zid în jurul inimilor dupã evenimentul care le-a schimbat viața acum doar doi ani, Wilhelm se gândește mereu cum ar fi fost dacã el ar fi rãmas cu ea în ziua aceea ploioasã sau dacã ar fi luat-o cu ea, ar fi scutit-o pe mama lui de la câteva luni în care s-a încuiat în camera ei și pe Raphael de teama cã în fiecare moment ar putea sã prelungeascã o umbrã spre el și sã îl ștranguleze, nu s-ar mai fi chinuit sã parã tot timpul fragil ca toatã lumea sã îl vadã ca pe ceva neînsemnat, s-ar fi salvat pe sine, pentru cã o parte din el a murit odatã cu sora lui.

*

Ploaia izbea în fiecare geam al prințesei Jaqueline, care admira ploaia, vede fulgerul și numãrã secundele pânã se aude tunetul.

-Unu, doi, trei, patru... spune ea cuvintele fiindu-i urmate de însãși tunetul.

-Ce faci, Jacqui? își întreabã Raphael sora.

-Numãr secundele pânã la auzul tunetului, îi explicã ea frãțiorului sãu mai mic, în felul acesta îți poți da seama cât de departe a lovit.

-Dacã fulgerul provoacã pagubele, atunci de ce mie îmi e fricã de tunet? Tunetul e inofensiv.

Jaqueline se așazã lângã fratele sãu și își trece mâna peste merii lui, acaparându-l într-o îmbrãțișare caldã, Raphael își iubea sora mai mult decât orice pe lumea asta, atunci când era cu el se simțea cel mai fericit, ea l-a învãțat cum sã se comporte frumos, toți o iubeau pe Jaqueline, avea sã devinã reginã. lui Raphael nu i s-a spus vreodatã de ce ea trebuia sã devinã reginã în locul fratelui sãu, dar pe Wilhelm nu pãrea cã îl deranjeazã aces detaliu, el nu a vrut vreodatã sã stea pe tron.

-Fulgerul e un lucru frumos și luminos, nu te aștepți ca ceva atât de maiestos sã facã vreun rãu cuiva, te aștepți ca ceva grotesc cum ar fi tunetul care îți zgârie urechile sã te rãneascã, dar de fapt el nu îți poate face nimic, însã așa sunt oamenii, se lasã pãcãliți ușor.

-Nimãnui nu îi este fricã de mine, spune Raphael.

-De ce i-ar fi fricã cuiva de tine?

-Nu știu, unora pare cã le este fricã de tine.

-Când le era milã de mine, dar am reușit sã îi surprind și sã le dovedesc cã m-au judecat greșit, iar acum se tem de mine, pentru cã i-am surprins, oamenilor le este mereu fricã de ceea ce nu cunosc.

-Se tem de ceea nu pot înțelege?

-Exact, când ai devenit tu atât de deștept? Ia spune-mi tu mie micuțule, ai dat cumva iama prin biblioteca mea? întreabã ea pe un ton amuzat.

-Mereu am fost deștept, și da, sunt prințul, fac ce vreau, tu mereu spui asta.

-Așa este. Nu uita sã profiți de fiecare atu pe care îl ai, orice te poate ajuta. Acum, mergi în camera ta și culcã-te, voi chema gãrzile sã te escorteze.