nori

.

-Am nevoie de tine, ii soptesc, tinandu-l de mana.
-Am nevoie de tine, imi spune la randul lui si, in momentul acela, nu mai exista nimic in univers inafara noastra.

Aveam nevoie de iubire, iar el e singurul care mi-o poate oferi. Se intinde spre mine, sarutandu-ma ca si cum ar fi ultima data cand ne vedem. Cu o lejeritate iesită din comun, ma ridica de pe podea si ma pune pe pat, privindu-ma bland.

-Te iubesc, fiinta minunata. Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut vreodata. Imi pare rau ca am fugit ca un las cand aveai cea mai mare nevoie de mine. Imi pare rau pentru timpul in care nu am fost langa tine, dar acum fetița sau baietelul asta are nevoie de un tată, corect?

Zambea in coltul gurii, chiar daca stiam ca in interiorul lui radia de fericire.

-Te iubesc, Eden. Esti cel mai minunat lucru din viata mea si mi-ai oferit cel mai minunat cadou. Nu cred ca as putea sa iti multumesc vreodata pentru tot ceea ce ai facut pentru mine. Si stai linistit, nu as putea sa fiu vreodata suparata pe tine.

Il chem din priviri langa mine, iar el pricepe din prima mesajul. Ma ia in brate si isi pune mana pe abdomenul meu care nu trada inca, din fericire, sarcina.

-Cum vrei sa o numim? imi sopteste bland in ureche.
-Aviva, caci vreau sa fie ca primavara pentru noi. O renastere.

N/A
Aviva= primavara