Îndrăgostită De Propriul Frate?!

Cap. 4 - Diavolul întruchipat

E îmbrăcat la costum. E aranjat.. prea aranjat. De ce pare să aibe emoții? Nu cred că e o simplă cină.
- Aoleo, domnul Matt Willson, ce onoare să te văd îmbrăcat în acest costum splendid?
- Lasă dulcegăriile. Cum îmi stă? Gulerul e așezat? E vreun fir de păr rebel?
- Parcă era o simplă cină, spun confuză.
Îl văd cum scoate o cutiuță roșie din buzunarul de la pantaloni. Iar inelul... E atât de frumos. O iubește, o iubește atât de mult încât vrea să o ceară. Totuși, nu e prea devreme? Adică, nici măcar nu o cunosc, nu îi știu numele, sau ce meclă are.
De l-ar interesa opinia ta, Nell.
Se aude soneria, pune cutia înapoi în buzunar, se mai uită o dată în oglindă, sper să fie drăguță, de treabă, frumoasă, să nu îndrăznească să îi frângă inima lui Matt că-i frâng eu capul, și deschide ușa... Nu.. Nu.. Imposibil... Nu pot să cred cine îi în tocul ușii. Idioata aia de secretară l-a cucerit pe Matt? Vrea să o și ceară? Imposibil... Eu nu voi mai trăi în casa asta, dacă se va întâmpla așa ceva. Îl sărută... Cum dracu l-a fraierit?
- Bună, Nell, spune ea țuguindu-și buzele și pupându-mă pe obraz.
Rămân șocată, nu zic nimic, nu fac nimic, am înghețat.
Matt se uită la mine cu privirea aia ,, Saluto, nu fi nepoliticoasă"
- Hei, zic cu juma' de gură.
- Ce ești așa speriată, dragă? Parcă l-ai văzut pe Satana, spune râzând, acel râs pițigăiat care îți sparge timpanele.
Parcă?
Încerc să râd, să mă dezgheț puțin, nu vreau să-i stric seara lui Matt. Dar totuși ce caută cu ea? De ce sunt împreună când acum o lună era să o concedieze?

Mâncăm niște paste, ei râd, nu știu ce vorbesc, eu încă stau șocată și mă uit în gol.
- Nell, ești bine? mă întreabă Matt. Te-ai albit la față și nu ai scos nici un cuvânt toată seara.
Mă uit la el, era confuz. După la ea, zâmbea. Se amuza de faptul că mi-a căzut fața când am văzut-o.
I-am spus acum ceva timp lui Jill să-l lase pe Matt în pace, că nu va ajunge la inima lui niciodată. Și ea mi-a răspuns ,, Mai vedem" , eram confuză. După mi-a spus că a auzit conversația telefonică între mine și Becca, eram la birou îl așteptam pe Matt de la o ședință. Știe că sunt îndrăgostită de el și mă amenința cu asta, iar eu am tăcut ca un cățeluș prostuț. Mi-era frică să nu-i spună. Încă nu știu ce a făcut și cum a reușit să-l facă să se îndrăgostească de ea, dar o omor dacă aflu că a făcut vreun păcat ca să-l aibe. Sigur nu s-ar fi îndrăgostit Matt așa din senin. Sau poate.. Nu stiu ce să mai cred... Îl iubesc și sunt geloasă. Asta-i decizia lui, dacă el e fericit și eu sunt fericită.
Mă împac cu gândul ăsta, dar după vorbește demonul:
- Las-o, iubire. Poate e geloasă, poate vrea și ea o relație așa ca a noastră, spune făcându-mi cu ochiul.
Am explodat, mi-am simțit nervii întinși la maxim.
- Știi ceva?! O seară întreagă te-am suportat curvuliță mică, dar eu nu mai suport. Nu știu ce ai făcut de l-ai fraierit, dar voi afla.
- NELL, VORBEȘTE FRUMOS! urlă Matt la mine.
Mi-a furat replica...
- Ai grijă, Nell, se pot afla secrete.
- Ce secrete? Nell, ce știe ea? Întreabă Matt deja nervos.
- Știe ceva ce nu trebuia sa afle, pentru că a tras cu urechea la conversația dintre mine si Becca de acum cateva săptămâni.
- Și Becca știe acel ceva și eu nu? Noi nu aveam secrete... era dezamăgit.
- Uită-te la el, Nell, l-ai dezamăgit. Eu zic să îi spui, că va afla de la altcineva și va fi și mai dezamăgit.
Nu știam ce să fac, cum să fac, ce să spun, Matt se uita la mine, îmi transmitea atâtea sentimente, vedeam dezamăgire, milă, dezgust, teamă de ce aș putea spune.
- Nell... Aștept.
- Matt... Sunt nebună, mărturisesc fără să mă uit în ochii lui. După aproximativ un an de la moartea părinților, m-am îndrăgostit de tine. Am încercat să mă încurajez, să spun că e doar o atașare pentru că suntem frați, dupa am crezut ca sunt doar hormoni. Degeaba. Mai mult mă dădeam de gol. Mai știi când, acum 2 zile ți-am făcut clătite și tu mi-ai spus ,, Săru' mâna" , iar eu am întins mâna în glumă și tu tot în glumă ai pupat-o, iar eu m-am înroșit? Contactul buzelor tale cu mâna mea mi-a dat fiori. Știi de ce plângeam, atunci în baie? Pentru că mi-ai spus că ai iubită, nu am putut să mă abțin și am plâns în hohote, abia puteam să mai respir, nici măcar inima nu o mai simțeam bătând. Iar acum ți-am distrus acea seară. Da, sunt o ciudată. Da, o să devin o nebună ca Jason. Și chiar îmi pare rău, Matt. Îmi pare rău că te iubesc.
Mă uitam la Matt, era șocat.
Scorpia... Râdea.
Am plecat în cameră și mi-am făcut bagajul. Nu mai puteam sta în aceeași casă cu el.
Aud clanța, Matt încerca să intre.
- Nell, trebuie să vorbim, te rog deschide-mi.
Norocul meu? Stăteam la parter. Am ieșit pe geam și dusă am fost.
Sunt o lașă și voi fugi toată viața. Voi fugi de ce îmi este rușine și teamă, voi fugi de tot ce înseamnă trecut.

Am încercat un capitol mai emoționant. Sper să-mi fi ieșit :))
Baftă ✌