prolog

960 37 4
                                    

Katara pov:
Privesc zambind copii in haine zdrențuite ce se joacă fel si fel de jocuri vechi si noi. Vazandui atât de fericiți îmi amintesc de vremea cand zambeam,de vremea cand mama îmi spunea fel si fel de povesti fiecare mai diferită de cea de dinaintea ei. Povestile ei aveau in comun una cu alta doar învățătura:,,Destinul este mai imprevizibil ca o mare. Se poate intampla sa fie neinsemnat ca cel al unui gandac sau mai insemnat ca cel al unui rege.''
Draga destinule,
Mereu m-am intrebat cum de poți fi atât de imprevizibil!
Semnat,
O simpla marionetă în mana ta

Zuko pov:
Merg pe holurile palatului călcând cat de apăsat pot. Ies din palat si ma îndrept spre nava uriasa ce îmi va fi casa pentru un timp. Nu pot sa cred ca tata ma exilat! Nu pot sa cred ca
m-am  ales cu o cicatrice uriasa chiar pe fata! Grrr! De as putea mi-as scrie de unul singur destinul!

Proză scurtă.
Sa mai continui?

Zutara    ~TERMINATA~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum