Gloante catre inima mea

Cap 5-Multumesc Ian

Ma uit la telefon..mai am 9% baterie,trebuie sa gasesc un incarcator sau un telefon  si sa vorbesc cu Christopher.Oare Christopher a fost santajat si ne a dat in gât?
In timp ce ma pierd in ganduri,un barbat vine si se asaza pe partea cealalta langa persoana de alaturi.Barbatul pare sa aiba vreo 25-30 de ani,are parul brunet neingrijit si este imbracat cu blugi si geaca de piele.
"De ce se tot uita la mine???"
Ma uit in fata si efectiv vad cum acel tip se holbeaza la mine si ma scaneaza din cap pana in picioare.
Ma duc la toaleta din autobuz,ma uit in oglinda si nu ma vad pe mine,asta nu sunt eu,cu parul neingrijit,hainele sifonate,papucii murdari..asta trebuie sa inceteze,dar dupa ce va inceta cum o sa mai fiu?
Ies din toaleta si ma asez din nou la locul meu,tipul se uita din nou la mine...sunt pe cale sa mi schimb locul cu un scaun mai in fața,dar sunt distrasa de o plancarda care ma anunta ca am ajuns intr-un alt orasel si ca mai avem 120 km pana in Portland.Autobuzul opreste.
-Am ajuns in Medford,vom face un popas de 15 minute dupa care vom reporni cu destinatia Eugene,Salem,apoi Portland,ne anunta soferul.
Cobor din autobuz si incep sa  caut o cabina telefonica,la coborare realizez ca afara s a inoptat.
Incerc sa nu ma indepartez foarte tare,avand in vedere ca in acest moment strazile pareau pustii.Zaresc o cabina telefonica la colt de strada.
In timp ce ma indrept spre cabina,acel barbat din autobuz ma apuca de o mana si ma trage dupa el intr o parte intunecata dintre doua blocuri, apucandu ma foarte tare de mana.Ma bruscheaza impingandu ma si astfel cad jos si amestesc pentru o clipa
-Ridica-te ,papusa,imi ordona tipul in timp ce incearca sa isi dea drumul la curea.
Eram prea ametita ca sa zic ceva,dar nu eram oarba asa ca m am tras inapoi si ma taram spre iesire.Tipul ma ridica de jos si incepe sa traga de mine,revenindu mi pe cat se poate,il imping,dar fara rost,era prea puternic,incep sa tip
-Ajuutoor,Ian!!!!!!!
-Hahaha,nu te aude nimeni,papusa,hahaha(râde ca o oaie cu cabina)
-Imi rupe hanoracul de pe mine si tricoul,vazandu se foarte usor printre material sutienul meu de culoare visinie.
Incep sa ma zbat,sa tip si sa plang, toate odata.
Barbatul ma saruta o data pe gat(cat de scarboos,bleah)apoi cade deodata pe langa mine..Ian il impuscase in cap.Asa cum eram,aproape goala in partea de sus,fug cat de repede pot si il iau pe Ian in brate..si el pe mine..
-Esti bine?
-Da...m ai salvat..(plangand)Multumesc din suflet...imi pare rau pentru mai devreme..
-Si mie,nu trebuia sa tip la tine!
Nu i raspund,dar in schimb ma cufund mult mai tare in caldura pe care o emana Ian,refugiindu ma in bratele lui puternice,ma simteam ca un catelus abandonat....Am stat asa cateva secunde,apoi el mi a dat geaca sa..
-Poftim,ia asta,sa arati si tu a om normal..
-Macar atat dupa ce am fost milionara
Imi trag geaca lui calduroasa pe mine apoi ma uit la trupul care zacea fara suflare pe trotuarul murdar si insemnat de miile de pasi care l strabateau zi de zi...
-E mort?
-Cred ca da,imi raspunde Ian in timp ia pulsul barbatului..
-Da,e mort..
Ca sa nu ne vada nimeni,o luam la fuga spre autobuz,dar cand ajungem,nu mai gasim autobuzul.
-Oh,nuuu,l am pierdut,ne a lasat aici..
-Cat e ceasul?
Deschid telefonul aproape descarcat.
-E ora 8:21
-Trebuie sa gasim alt mijloc de transport,nu putem ramane aici,trebuie sa ajungem la baza!
-Cum facem?
-Hai sa cautam un loc de unde putem inchiria o masina,sau sa gasim un alt autobuz spre Portland...
-Stai,mai intai sa l sun pe Christopher!
-Bine.
-Mergem grabiti spre cabina telefonica,dar nu e functionala,asa ca o lasam balta.Mergem amandoi prin intuneric."Cum de Ian a fost acolo cand trebuia?Simt ceva ciudat"
Ma uit la Ian care mergea grabit si apasat,dar totodata parea foarte ganditor..
#*Din perspectiva lui Ian
"De ce m a trimis Christopher pe mine in aceasta misiune?Este clar ca suntem pierduti,dar Olivia...trebuie sa o ajut....eu sunt singurul care o poate duce la baza...iar ea intra in atatea belele"**

Mergem impreuna pe strazile luminate de felinarele invechite care falfaiesc din cand in cand si le mai dau cate o sansa umbrelor sa dispara.
Ma gandesc ce s ar intampla daca nu as ajunge in siguranta la baza cu Ian...iar cipul ar fi pierdut,dar nu e bine sa fiu pesimista.Asta imi aminteste de Lydia,nu e bine sa i fur job-ul,ea este cea pesimista si eu cea optimista,deci sa ma intorc la post!