Gloante catre inima mea

Cap 10 Noi orizonturi

Mergem cu viteza melcului turbat,Ian este ranit,soarele straluceste puternic si parjoleste  lanurile de porumb,de alfel si pe noi.
-Nu vad nimic,cred ca ne am ratacit,spune Alex in timp ce incearca sa zareasca padurea sau vreun drum deasupra lanurilor neterminabile.
-Macar am scapat de fermierii aia...Spune Ian
-Dar acum Zayn stie unde suntem!Spun eu nemultumita.
-Uite,va promit ca vom ajunge la baza,am fost trimis aici ca sa va duc la baza!Spune Alex hotarat.
-Si eu am fost trimis sa o duc pe Olivia la baza si uite?nu am fost in stare,spune Ian dezamagit cu un pic de nevrozitate in voce,in timp ce se smuceste cu putere din stransoarea noastra.
-Ian,stai!Strig eu.
-Frate,stai,nu te descuraja asa,o sa reusim...ii spune Alex in timp ce ii pune mana pe brat.
-Ia mana de pe mine!Ii spune Ian nervos.
La duc spre Ian si il iau in brate,Alex se uita la noi.
-Uite,am ajuns pana aici,vom reusi,trebuie doar sa iesim la drum,ii spun eu hotarata si foarte convingatoare.
-Uff..rasufla acesta...
Mergem o vreme,pana cand soarele isi schimba pozitia ,devine mai arzator si mai arzator.Mergem greu printre pamantul bolovanos,simtind cum adie vantul printre porumbul verde spre uscat.
Ajungem la un drum de pamant..continuam pe acel drum si ajungem la intrarea in padure.
-In sfarsit!!!Zic eu usurata in timp ce ma las in genunchi pe pamantul uscat.
-Uite,vedeti,suntem aproape,spune Alex foarte convingator.
Deodata,auzim un sunet  ciudat de sus,ne uitam cu totii si vedem cum se apropie un elicopter.
-Vin dupa noi!!Zic eu in timp ce ma uit spre orizont.
-Dupa tine,nu dupa noi,spune Alex.
-Bai,esti nebun?Ii spune Ian lui Alex.
-Calmati-va si haideti sa mergem,ne vor prinde,spun eu in timp ce l trag de mana pe Ian.
Intram in padure,mergem un pic si dam de un drum de asfalt,care merge inainte.
-Pe aici!Striga Ian.
Mergem toti trei grabiti de a lungul drumului....ne pierdem in pustietate,nu se aud decat sunetele vietatilor care se adapostesc in padure si sunetul vantului usor de vara.Padurea e viata,atat de calma si relaxanta.
Mergem tot inainte si drumul se bifurca,intr un drum asfaltat si unul de pamant.
Dupa Ian,o luam pe cel de pamant...mergem grabiti
Ma impiedic de un bat si cad jos.
-Auuch spun eu icnind si strangand din dinti.
-Esti bine??!? Striga Ian.
-Da, doar ca...incerc sa ma ridic si nu pot,cred ca mi am luxat glezna.
-Uite,vin o,ma apuca Alex de mana cu un zambet larg de parca am fi prieteni vechi.
Ma ridic si incerc sa merg.Alex este acum targa pentru amandoi.
In cele din urma ajungem la un luminis,urmam copacii care se pare ca sunt insemnati.
Inaintam si ajungem langa o cladire acaparata aproape in totalitate de muschi si ierburi,pare sa fie in paragina.
-Asta e,spune Ian.
-E functionala?intreb eu cu o sprancena ridicata.
-E doar camuflata,raspunde Alex cu un aer de atostiutor.
-Si?cum intram?intreb eu in timp ce ma las jos sub un copac.
-Sunam la usa,raspunde Ian facandu-mi cu ochiul.
-Serios?Atat de usor?
-Desigur.
Alex ma ajuta sa ma ridic si ne indreptam spre caldirea care nu are nici ferestre,usa este putin la vedere,iar sub buruienile crescute de a lungul anilor se zaresc peretii care par foarte rigizi.
Gasim o sonerie ascunsa dupa un trunchi de copac si Alex apasa.
Asteptam cateva minute apoi se deschide o usa.
La deschiderea usii ne loveste o lumina puternica,totul pare ca din filmele SF.Intram si ne ies in cale doi gardieni ca niste gorile domestice.
-Bine ati venit,intrati,Dr Rose si Dr. Harris va asteapta. (cine i Dr. Harris?)
Intram toti trei condusi de unul dintre gardieni.
-Asta este camera de dezintoxicare.
In aceasta camera ne lovesc deodata niste jeturi puternice cu spuma,apoi cu apa,si apoi cu abur.Dupa care din peretii care par de fier,ies cu usurinta 3 cabine de fier.Intram in aceste cabine in care ne dezbracam si ne imbracam cu niste haine albe care erau pregatite de dinainte.Cand ies din cabina,o voce imi spune:Mergi pe usa din dreapta.O iau la dreapta.
Intru pe acea usa si traversez un hol ingust.(Unde sunt baietii???)
Ajung la o usa,o deschid,nici bine nu intru pe usa ca ma intampina o doamna foarte draguta.
-Olivia,eu sunt Dr. Rose.
Dr Rose are parul blond si usor ondulat,ochi albastrii si buze foarte subtiri,fata sa este foarte bine cinturata si este un pic mai inalta decat mine.
-Dr Rose???intreb eu entuziasmata.
-Bine ai venit,vad ca esti ranita.Sheila iti va bandaja rana.
Ma uit in camera si vad ca totul este de ultima generatie.Aparate  de zici ca sunt scoas din filme SF,calculatoare,camere si multi oameni care presupun ca sunt doctori sau oameni de stiinta.Vad baietii,Ian este intins pe un pat si bandajat de  o asistenta foarte draguta,iar Alex sta pe un scaun si vorbeste cu un barbat inalt,cu parul precum Einstein.
-Sheila,vin o aici!Striga odata Dr.Rose.
-Imediat,doctore,spune aceasta in timp ce se indreapta spre mine cu bandaje si cu o solutie alb-galbuie.
Ma pun pe un pat,iar Sheila imi ridica pantalonul de pe piciorul stang.Este foarte draguta,are parul brunet si  drept,pare sa fie vopsit si poarta  ochelari,ochi caprui, gene foarte lungi si buze pline.Este un pic mai mica ca mine de inaltime.
-Auchh,tip eu ca si intepata in timp ce aceasta imi misca cu putere piciorul pentru a l bandaja.
-Stai calma,am terminat,imi spune aceasta foarte sigura pe ea.In toata camera este o totala harababura,oameni cu dosare peste tot,asistente,doctori,recipiente cu substante(sper sa nu fie  toxice) si toate astea in baza asta rupta total de civilizatie....