RUN!

Runaway

Unele lucruri în viață vin pe neașteptate. Se prea poate să fie de bine, dar în același timp si de rău. În viață ai parte și de bine, și de rău. Acum cum faci față, depinde numai de tine.

Am început să mă văd din ce în ce mai des cu Ivy. Băieții au ajuns s-o cunoască mai bine, și nu au nicio problemă cu existența unei fete în grupul nostru.
Despre întâmplarea de după Rap-Battle n-am discutat. Am încercat să aduc în discuție, și normal că ea mi-a închis gura cum numai ea poate și știe, desigur, cu ajutorul sarcasmului.
Am ajuns să o duc eu zilnic la școală, cu toate că nu știu cum s-a ajuns aici.
Ca deobicei, o iau de acasă și mergem spre școală. Dar acum e mult prea tăcută. Parcă e prea neobișnuit pt ea. Anormal.
D: -Ești ok? N-ai spus mare lucru tot drumul.
I: -Aha
D: -Nu mă lua cu "aha"
Opresc mașina în parcarea unui bloc și mă întorc către ea. Nici nu bagă de seamă că am oprit mașina.
D: -Vorbește cu mine.
I: -Vorbesc, nu auzi? Ești cam tânăr să porți aparat auditiv
D: -Și tu cam prea tăcută, poate faci vreun plan pt distrugere a omenirii și cine știe, poate va afla cineva și te va închide la nebuni, ești prea tânără ca să ajungi acolo doar. Și poate prea drăguță ca să fi afectată de "drogurile" alea.
I: -Aww, tocmai m-ai făcut draguță direct, și schițează un mic zâmbet.
D: -Foarte serios acum, ce ai? Deobicei nu ești așa tăcută. Știu că mai ai și zile proaste, dar totuși.
I: -Dacă nu înțelegi limba natală, ți-o zic în chineză, spune pe un ton ironic.
D: -Bine mă, fie ca tine.
I: -Mai avem mult?
D: -În 2 minute ajungem
Și se lasă o liniște mormântală. Nimeni nu mai spune nimic, singurul sunet produs este cel al motorului și al respirațiilor noastre
Suspină încet. Doamne, chiar aș vrea să știu ce se întamplă cu ea, dar am încercat să vorbesc cu ea și nu vrea. Și nu are idee că mă deranjează asta. Dar poate că e mai bine să o las singură, să mediteze asupra a ce are nevoie.
D: -Ai chef de ore sau vrei să mergem undeva?
I: -Sincer, nu prea, spune ea cu o voce joasă.
D: -Ai vreo sugestie pe unde vrei să mergem sau mă lași pe mine să te duc unde vreau?
I: -Surprinde-mă, și gesticulează din mâini.
D: -Your wish is my command
Trebuie s-o surprind, ca să pot să o scot din starea asta. Poate o fac să și vorbească, dar asta rămâne la alegerea ei.

Opresc prima dată la un magazin să-mi iau țigari și ceva de baut pt Ivy și după plecăm la drum. Spre marele nostru noroc, am o patură în mașină, așa că putem oprii unde vrea.
Cain are, nu știu de unde dar nici nu am intrebat, o cabană în pădure. Așa că ne îndreptăm acolo.
Ajung la mașină, Ivy stătea rezemată de ușă, și dădea niște mesaje.
D: -Te caută iubitul? O întreb, rezemându-mă lângă ea.
I: -Nu, mă caută iubita, a zis că vrea să am grijă de dragonul ei în weekend, zice ea și își dă ochii peste cap.
D: -Cu ce om mi-e dat să trăiesc..
I: -D-aia mă și iubești
D: -Nu cred că am zis eu asta vreodată.
I: -Dar nici nu negi.
Se ridică și intră în mașină. Fata asta chiar vrea să ma facă cu capul, nu glumă.
Oftez, și intru si eu după ea. Dar exact cum mă așteptam, nici bine nu intru și deja dă în mine.
D: -Ce naiba vrei mă?
I: -Unde mă duci? Și face o față bosumflată
D: -Te duc în pădure ca să te violeze copacii și după să te omoare o râmă.
I: -Fără gluma acum, unde mă duci?
D: -Ai să vezi, dar numai să mă lași să conduc, că după ajungem amândoi unde nu trebuie.
Și tot drumul până la cabană nici că a mai scos vreun cuvânt. M-a lăsat să-i bag și ce muzică vreau. M-a surprins faptul că le știa.
D: -Nu pari genul căreia să-i placă o melodie bună cântată la chitară acustică, spun cu o mică urmă de sarcasm.
I: -Nici tu nu pari genul de băiat care să fie mai analitic și matur. Deci se pare că aparențele înșeală.
D: -Mno, adevărat și asta, dar nu se aplică tot timpul.

După cam 20 de minute de tot mers prin pădure și luat curbe, ajungem la cabană.
Iese nebuna din mașina, că altfel nu-i pot spune, și aleargă prin jur.
D: -Vezi ce faci, poate te fură cineva pe aici.
I: -Mă fură strigoii!
D: -Mișcă mă înapoi, spun râzând
I: -Da, să trăiți!
Cred că și-a mai revenit puțin, că zâmbește și e mai relaxată.
D: -Avem de toate aici, că nu de mult a venit Cain să facă cumpărături. Du-te și fă-te comodă, o să vin și eu imediat dupa ce tai niște lemne.
I: -Nu pot să mă holbez la tine când tai lemne? Poate așa pot să găsesc și eu ceva de admirat la tine după atâta timp, spune asta cu un mare zâmbet pe buze.
Dau ochii peste cap și îi arăt degetul magic. Eu tot cred că am să mor curând dacă mai stau mult cu ea așa.

Când să dau să plec, mă apucă de braț și mă ia în brațe. Un gest cam ciudat, având în vedere că mai mereu e distantă la chestii de genul.
I: -Îți mulțumesc din suflet. Aveam nevoie de așa ceva, și de cineva ca tine. Și pt faptul că m-ai adus până aici și stai cu mine și te interesează cu adevarat.
I-au dat și lacrimile. I le sterg cu mâneca hanoracului și o iau în brațe.
I-am putut simți sinceritatea din voce. Niciodată nu a mai fost așa, si parcă chestia asta îmi înmoaie inima.
D: -Vreau să nu uiți că te poți baza pe mine. Când ai nevoie să vorbești cu cineva, sau pur și simplu să scapi puțin de tot ce se întâmplă, mă ai pe mine.

Stăm așa minute bune. Până la urmă, rup îmbrățișarea, cu o mare greutate.
D: -Ar trebuii să mă duc să tai lemnele alea, o să vină noaptea și se va lăsa frig.
I: -Da, ai dreptate.

- Scuza-ți eventualele greșeli și inactivitatea. Dacă v-a plăcut, lăsa-ți un vot, și dați și la alții -