Infinit (PUBLICATĂ)

Capitolul V

Trântesc telefonul după ce citesc mesajul de la el și nu îmi vine să cred cât tupeu are. Chiar crede că o să pun botu ' la vrăjeala lui?

Cum îndrăznește să mă sărute? Bine,aș minți dacă aș spune că nu mi-a plăcut, pentru că mi-a plăcut. Mult. Nu am mai simțit așa ceva niciodată. Buzele alea moi și senzuale, aveau un gust atât de delicios...a țigări și mentă și al lui...

Dar eu nu îmi pot permite să am încredere în el. Știu de la Cris că doar se distrează cu fetele și eu nu am de gând să fiu jucăria lui. Așa că am plecat. Sau mai bine spus ,am fugit. Da! Am fugit,de el,de ceea ce m-a făcut să simt,pentru că știu că o să îmi rupă inima și o va călca în picioare. Nu pentru că vrea. Nu. Ăsta e el și nu se poate schimba. Iar eu nu pot să accept așa ceva. Oftez și îmi parchez mașina în fața casei , apoi merg să îmi fac un duș fierbinte.

După o oră de încercări de a-mi găsi locul, renunț la ideea de a mai dormi și mă gândesc la ce s-a întâmplat mai devreme...Buzele lui peste ale mele, mâinile lui pe corpul meu ,fiorul acela ce mi-a străbătut șira spinării când buzele lui mi-au atins gâtul...doamne ...nu mă pot gândi la altceva...dacă eram singuri nu știu dacă aș fi fost în stare să îl opresc. Dar e mai bine că s-a întâmplat așa. A fost o greșeală și nu se va mai repeta.

Mă trezește soneria enervantă a telefonului și hotărâtă să îi închid oricui mă sună la ora asta ,îmi arunc ochii la ceas și văd că mai am douăzeci de minute și încep orele. Grozav. O să ajung târziu la școală și asta numai din cauza idiotului ăla,pentru că am stat și m-am gândit la el,în loc să dorm.

- Da Cris...

- Ești bolnavă? De ce nu ești în fața casei mele? Ce te doare ?

- Nu am nimic..sunt bine...

- Atunci de ce nu ești aici? Tu nu întârzii niciodată Sara!

- Am adormit spre dimineață și nu am auzit alarma....Vin acum...

- Hai odată că o să întârziem !

- Gata,gata, vin!

Eu când aștept după ea,nu mai zic nimic. Bine, aproape nimic.

Când ajungem la școală deja e prea târziu să mai intrăm la oră, așa că stăm afară și intrăm la următoarea. Ziua trece relativ ușor dacă nu iau în calcul faptul că am fost certată că am lipsit de la prima oră și grăbită să ajung mai repede la mașină, nu mă uit pe unde merg și dau peste cineva, îmi pierd echilibrul și aștept să fac cunoștință cu solul,dar asta nu se întâmplă pentru că două brațe puternice mă lipesc de un piept solid și tare. Ridic privirea pentru a-mi cere scuze și totodată vrând să îi mulțumesc necunoscutului care m-a salvat de la o umilință sigură, dar rămân blocată și sunt sigură că mă și uit ca idioata la el...doamneeee,zici că e păpușa Ken . Mușchi, piele perfectă, buze mari și apetisante,nas perfect și ochii...ochii aia sunt cei mai verzi și frumoși ochi din lume. Te poți scufunda în ei, în căldura ce o emană privirea lui și să nu mai vorbesc de zâmbetul ăla ștrengăresc din colțul gurii. Parcă sunt puțin geloasă pe atâta perfecțiune. Și când vorbește, simt că mă topesc.

- Hei, ești bine?

Abia dacă reușesc să aprob din cap,pentru că vocea lui mă lasă fără cuvinte. E joasă, groasă și atât de senzuală încât mă trece un fior rece și mă cutremur. Are un timbru vocal atât de sexy că simt cum mi se înmoaie picioarele. Bine că mă ține în brațe că altfel aș fi la picioarele lui salivând. Mă desprind din brațele lui și îl analizez fără rușine din cap și până în picioare și realizez că singura diferență între el și Ken e părul șaten și răvășit de parcă acum s-ar fi ridicat din pat și tatuajul de pe gât care coboară în jos pe sub tricou și îmi vine să-i spun să îl dea jos ca să văd mai bine până unde ajunge.