Dark Words

Capitolul 3

-Tu ma iubesti?

Ochii sai s-au marit involuntar, iar mainile au inceput sa-i transpire si sa si le framante. Incerca sa pastreze un contact vizual,dar esua, privind de nerepetate ori in jos, ferindu-se parca de privirea mea.

-Ce tot spui acolo? Cum sa nu te iubesc? Esti tot ce am mai important pe lumea asta. Ce ne-am fi facut noi unul fara altul prin cate am trecut?
O sa te iubesc intotdeaua indiferent ca o sa ma casatoresc si ca voi avea 10 fete la fel de frumoase ca si tine. De ce te-ai indoi de sentimentele mele pentru tine?

Lacrimile mele se prelingeau lin pe obrajii mei nelasandu-ma parca nici sa respir. Am tras puternic aer in piept suspinand si soptindu-i:

-Ai indrazni vreodata sa ma iubesti in alt fel?

Ochii mei au privit in gol nevrand sa-i vad privirea sau expresia o data cu rostirea acelor cuvinte ce le poate socoti a fi nedrepte.

-Em... Ce e cu toate intrebarile astea?

-Doar raspunde-mi... Te rog.

-Em... Inceteaza. Te rog. Cum sa indraznesc sa ma uit in ochii tai si sa-ti spun ca ar fi altceva? Cum m-as simti cand sufletul meu ar fi chinuit de o asemenea durere stiind ca tu esti ca sora mea? Spune-mi tu. Cum? Nu as putea niciodata sa te vad in ochii mei niciodata ca altceva decat ca o sora, iar tu stii asta destul de bine. Acum imi explici te rog sensul acestor intrebari?

Privirea imi era in continuare in jos pana cand i-am simtit degetele reci facand contact cu barbia mea incercand sa se uite in ochii mei. Lacrimile reci inca curgeau fara voia mea, inspaimandu-l pe Oliver ce sigur nu intelegea ce se intampla cu mine.

-Em, spune-mi te rog.

-Nu stiu... Voiam sa vad cum gandesti si daca ai aceiasi perspectiva asupra viitorului ca si mine.

-Atunci de ce plangi si esti atat de trista?

-Deoarece oamenii au ajuns sa fie niste demoni ce incearca sa fure inimile ingerilor demni de iubire.

-Poftim?

Mirarea i se putea citi pe fata asternuta cu teama si neintelegerea afirmatiei din spatele spuselor mele.

-Doar am simtit nevoia sa plang. Atata tot. Acum haide in casa. Imi e somn.

Am coborat grabita scarile, lasandu-l in spatele meu in o mai mare confuzie. Stiam deja asta. Nu o faceam des, dar trebuia sa recurg la acest gest pentru evitarea altor intrebari.

Ajunsa in camera mea,m-am schimbat grabita in pijamale si m-am aruncat in pat pentru evitarea privirii triste a lui Oliver ce o simteam cum ma fulgera.

........................................................................

-Em, trezeste-te. Trebuie sa ajungem la scoala. E tarziu.

-Lasa-ma sa dorm. Nu vreau la scoala.

L-am auzit pufnind in spatele meu, deja inchipuindu-mi-l cum isi da ochii peste cap.

-Haide! Nu avem tot timpul. Chiar vrei sa pierzi observarea unei noi erectii de-a domnului diriginte?

-Vomit! Pleaca. Scarbos, imputit ce esti!

Enervata de felul lui urat de a ma trezi, am coborat somnoroasa din pat, indreptandu-ma spre dulap pentru cautarea unei tinute cat de cat ok pentru ziua asta mohorata de toamna.
Am luat in graba o pereche de colanti negrii, un tricou rosu cu un "Fuck" predominant si o geaca de piele tot neagra, deoarece afara trebuia sa fie foarte frig.

M-am indreptat spre baie convinsa ca deja o sa intarzii la prima ora, aplicand repede cateva lucruri simple pentru corectarea fetei si acoperirea cearcanelor.