Dark Words

Capitolul 2

M-am indreptat grabita catre portile liceului,ducandu-ma la vechiul meu loc unde deseori fumam atunci cand nu ma simteam bine.

Ce e drept,Oliver a avut mereu ceva impotriva acestui obicei nesanatos, pe care il aplicam doar cand eram tensionata sau suparata. Dar efectiv acum aveam nevoie de ea. Nu se intamplase nimic grav,dar doar faptul ca a trebuit sa ma umilesc in fata iubitului mamei si sa vad atata impertinenta din partea unor cadre didactice ce s-ar presupune ca ar trebui sa ne "indrume" spre lucrurile cele mai corecte din viata noastra, dam peste astfel de oameni ce maine-poimaine te trezesti violata in ora sau in toaleta scolii. In ce secol traim?!

Telefonul meu a vibrat iarasi in buzunarul gecii facandu-ma curioasa asupra persoanei ce ma contacta:

Necunoscut: "Ai grija iubire, cu siguranta nu as vrea sa racesti pe piatra aia rece. Inca nu te-ai lasat de vechile tale obiceiuri? Stii bine cat il enerveaza asta pe scumpul tau, Oli."

E: "Ce vrei?"

Necunoscut: "Ahhh... O noapte. Am tigari bune. Eu nu ti-as interzice niciodata sa faci asta. Am putea sa ne "afumam" toata noaptea daca stii ce zic.😏"

E: " Du-te si dati o laba trista. N-am chef de fraieri ca tine."

Necunoscut: "Fraier e si Oli? Si el e vinovat ca te iubeste, iar tu esti indiferenta?"

E: "Du-te dracu'!"

Arunc tigara nervoasa si plec spre casa. Soarele disparuse,iar norii se inmultisera iarasi. O ploaie excelenta se pare ca va sosi iarasi. La naiba cu ea!

Avand in vedere ca eram foarte subtire imbracata am ales totusi sa plec pe jos acasa, poate frigul si ploaia imi vor mai pune ordine in ganduri.

Cine sa fie si de unde sa stie atatea despre mine? Cu siguranta e cineva vechi in scoala o data ce stie de puternica mea prietenie cu Oliver si locul meu vechi de fumat... Dar de unde ideea sentimentelor de iubire ale lui Oliver?

De cand ne cunoastem,niciodata nu am putut sa ne gandim la mai mult, deoarece era incorect. Noi suntem frate si sora. Asa ceva ar fi foarte gresit. Nu mi-as putea ierta-o niciodata...

Ploaia se pare ca nu a asteptat prea mult ca sa inceapa, udandu-ma din cap pana in picioare. Totusi, ma linistea. Imi aducea aminte de fuga mea din copilarie pe geam, in noptile de vara cand ploua, numai ca sa ma vad cu Oliver si sa ne jucam in baltile ce se formau in spatele casei. Era atat de simplu atunci. Nu ma gandeam niciodata la pericole sau consecinte. Doar traiam si profitam din plin de orice moment.

Cuprinsa in gandurile mele,am realizat ca ajunsesem in fata casei care era deschisa. Deci mama nu plecase de mult timp.

Mi-am aruncat tenisii intr-un colt al holului si am fugit in baie pentru a scapa de hainele ude ce deveneau prea incomode, incretindu-mi pielea.

Am dat drumul la apa fierbinte din cada, simtind nevoia unui dus fierbinte. Sincer,imi era teama sa ma gandesc ca maine am din nou scoala si ca va incepe adevaratul calvar. Ce o sa ma fac cu excrocul ala batran sau cu anonimul cu mesajele? De ce viata mea incepe sa se complice atat de repede?

Ies grabita din cada, infasurandu-ma in halatul meu pufos si indreptandu-ma spre patul ce sigur imi plangea urma. Inchid usa baii si incerc sa deschid lumina din camera,dar scot un tipat puternic cand vad o figura inalta aplecata pe suprafata biroului meu.

- Esti un idiot! Era sa fac un atac de panica. Ai uitat ca s-au existat telefoanele sau batutul in usa?

-Em, n-am vrut sa te sperii. Am vrut sa vad daca esti bine. M-ai speriat astazi destul de tare. Ce naiba s-a intamplat?