Razbunare - IN PAUZA

Cap 6 - Consecinte

Ar fi vrut s-o inghita pamantul, fix atunci, fix in momentul ala...fara drept de apel. Sa se deschisa in spatele ei peretele si s-o absoarba. Neuronii ei facura un efort considerabil si se aprinsera la unison imbulzindu-i mintea cu tot felul de ganduri, care mai de care mai fragmentat. Ca si cum alerga in zig-zag catre o mie de directii in acelasi timp. Sa isi aminteasca de cateva miscari de Taekwondo, care bine plasate sa-l lase pe el la pamant si pe ea libera sa dispara? sa-l sarute si sa fuga pana nu se dezmeticeste? sa pretinda ca nu stie despre ce vorbeste? 

Iar el se retrasese si parea ca ii asteapta reactia, o provoaca sa aiba reactie.

Dar fractiunea de secunda in care mintea ei facea un 360 printre optiunile de evadare trecu fara ca ea sa se decida si mascatul, a carui voce acum o recunostea ca fiind a lui Jay, proprietarul apartamentului lui Dan, isi continua miscarea degetelor care acum devenea mult prea apasata. Mana i se curba luand forma gatului ei si degetul ce ii conturase buza, acum ii forta barbia sa se ridice spre el, toate acestea  cu o apasare ce ii dadea Emei un sentiment de disconfort. Nu o strangea de gat, dar parea ca vrea sa- explice ca ar putea s-o faca, chiar si numai cu o mana. 

Alcoolul i se evapora din organism instantaneu si incordarea brusca  a propriilor muschi o facu sa se lipeasca si mai tare de perete, desi nu credea ca se mai poate. Palma lui parea ca ii arde pielea si presiunea exercitata sa se gandeasca daca nu cumva aplicatul de taekondo fusese o idee buna si trebuia facut inca de la inceput.

Culoarul era la fel de intunecat, ar fi putut s-o sugrume inainte ca strigatul ei sa acopere zgomotul clubului, inainte ca cineva sa iasa din toaletele din aprorpiere - daca era cineva in ele. Ochii i se obisnuisera cu intunericul dar tot nu vedea bine, un maxilar puternic si incordat, o masca de Zorro si o privire pe care desi nu o deslusea in cele mai mici amanunte o facea sa vrea sa dispara de acolo mai tare decat mana aceea care ii ameninta capacitatea de a respira.

Pulsul ii batea frenetic si mintea facea salturi intre solutii de evadare. Isi dadea seama ca si el ii simtea bataile galopante, ii batea inima asa tare incat ar fi putut pune pariu ca mana lui vibra cu fiecare zbatere furioasa.

I se uscase gura. Ar fi vrut sa inghita in sec dar asta ar fi tradat slabiciune si mai bine murea strangulata decat sa faca asta, iar undeva dintr-un cold de creier proaspat reanimat ii revenira instructiunile de supravietuire la intalnirea cu un urs - stai nemiscat, fa pe mortul, nu te misca brusc! Si Doamne ce parea ca se potriveste situatiei de acum, tintuita de un barbat mascat, cu o inaltime ce nu putea fi neglijata, si o palma ce cu singura concura cu membrele unui urs.

Regula "nu privi in ochi ursul" nu reusi s-o respecte decat cand, dupa cateva momente  - in care ea nu reusi sa-si dea seama daca presiunea degetlor lui creste sau nu - el se lasa inapoi langa urechea ei. Imediat cum ochii lui nu o mai pironira si-i inchise strans, concentrandu-se doar la miscare lui chinuitor de lenta, ca si cum trebuie sa te uiti la o ghilotina care cade cu incetinitorul si nu reusi sa-si reprime tremurul cand respiratia lui trecu peste cochilia urechii ei si ii sopti, pe un ton ce ar fi racit si nisipul Saharei in plina vara:

- Roaga-te sa nu ne mai intalnim, daca o facem...atunci o sa te ia dracu pe tine. Ti-o promit!

Si fara alta vorba se departa intr-atat de brusc de ea incat Ema fu aproape sa cada, ca dintr-un recul inspre locul unde pana acum o secunda statuse el.

O usturau ochii, dar refuza sa creada ca ii dadeau lacrimile, si mintea ei parea chinuitor de clara cand ii aduse aminte ca ii fusesera repetate cuvintele pe care ea insasi i le adresase in primele zece secunde de cand se intalnisera.

Isi intoarse corpul spre forma intunecata a barbatului care se indeparta cu pasi repezi de ea.Avea un creier cu adevarat bolnav, pentru ca isi imagina cum ar fi daca unul din pantofii ei ar zbura cu precizie si directie spre capul lui Jay.