Umbra

Capitolul 1

Facultate, nu?

Pff.. Ce glumă bună.

Până acum un an ideea asta cu mutatul de acasă suna mai mult ca un plan așezat undeva în viitorul îndepărtat. Asta până acum, când pur și simplu m-am trezit cu bagajele făcute în fața unei uși de cămin. 

Ce fac acum?

Nimic. Pe moment nu fac nimic. Stau pur și simplu în fața ușii. Mă uit din când în când în urma mea parcă încercând să îmi găsesc curajul necesar să deschid ușa. 

Oftez lung. 

Scot cheia din buzunarul gecii mele de piele și privesc spre cifrele scrise neglijent cu marker albastru: 304. Inspir adânc și descui ușa răsucind de două ori spre dreapta. O împing mai apoi cu piciorul cât să se deschidă destul de larg și intru.

Cameră mare, patru paturi și un miros teribil care te sufoca din prima. Îmi strâng mâna pe mânerul geamantanului apoi intru. În jurul meu era o debandadă totală. Paturile erau răvășite, hainele erau aruncate peste tot, farfurii nespălate, care mai aveau puțin și prindeau picioare, înșirate prin toată camera. 

Simt cum stomacul meu se întoarce pe dos și alerg spre geam, trag draperiile și-l deschid larg apoi inspir adânc. Cred că o să mor.

Cât de sigură sunt de fapt că asta e o cameră de fete?

Îmi trec mâinile prin păr apoi mă întorc spre bagajele mele pe care le lăsasem în mijlocul camerei. Mă apuc să despachetez și încerc pe cât de mult posibil să nu ating prea multe până nu sunt sigură că am dezinfectat și redezinfectat,asta în cazul în care cuvântul ăsta exista măcar.

Mătur, spăl pe jos și șterg praful în partea mea de cameră iar dacă ar fi să fiu sinceră, în momentul de față nu văd nicio diferență între mine și Cenușăreasa. 

Pun lenjeria mea curată pe patul pe care încerc din răsputeri să nu-l analizez prea mult având în vedere că plănuiesc să dorm la noapte. Plănuiesc.

Termin cu tot în câteva ore bune apoi decid să mă schimb în hainele mele comode așa că pun pe mine o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou albastru închis. Îmi pieptăn părul lung și castaniu pe care îl las să cadă în valuri pe spate apoi mă așez în pat extenuată.

Înainte să apuc să-mi dau seama, adorm. 

Vise? Nu. Doar frânturi neînsemnate din povești pe care nu o să le înțeleg vreodată. Sunt prea obosită acum să visez ceva. Oricum speranțele mele la vise se spulberă complet atunci când aud ușa trântindu-se. Imediat o mulțime de voci umplu întreaga cameră. Mă trezesc imediat și cu toate că eram încă somnoroasă, casc ochii atunci când realizez că în cameră erau mai multe persoane.

"Ce dracu..?"

Aparent eram invadată. Normal..nu am încuiat ușa aia nenorocită, nu? Trebuia să mă fi așteptat la asta.

Paradoxal, și totuși în favoarea mea, camera se golește cel putin la fel de repede pe cât s-a umplut, rămânând acum doar cu o tipa scunda, tunsă băiețește care butonează de zor telefonul, ignorându-mă total.

La un moment dat își ridică privirea din telefon.

"-Ah, erai aici." zâmbește scurt. "Nici nu te-am observat."

Normal. Cum ai putea să mă observi? 

"-Bună și ție." spun ușor sarcastică în timp ce mă ridic din pat și-mi iau un pahar de suc.