Umbra

***

Exact cum mă așteptam, se întâmplă din nou.

El mă folosește iar eu cred în cine știe ce sentimente.

"Proasto."

Patetic.

A câta oară să-mi mai promit că nu o să-l mai las să mă folosească? 

Că nu-i mai dau voie să se apropie atât de mine?

Că nu-i mai permit să mă atingă?

Dumnezeule.. cât sunt de slabă...

Inexplicabil de slabă în fața lui.

Pentru ce?

"Proastă mai ești."

O da.

Nu-s în stare să-mi ascult nici măcar conștiința.

Aș fi de un milion de ori mai deșteaptă.

Aș ști să-i zic nu, să-l resping.

Dar nu.

Aparent îmi place să sufăr.

A devenit patologic să-l las să-și bată joc și să profite de mine.

Parcă mă sufoc.

Eu tot îl aud, îl vad.

El tot mă ignoră.

Oh, și mă afund într-un amalgam de sentimente stupide din ce în ce mai mult.

"Teribil de fraieră.."

Da.

Sunt fraieră.

Nu-mi place să  recunosc, dar continui să fiu fraiera lui.