Era luni, încă de duminică eu şi mama ne-am făcut valizele cu toate lucrurile noastre. Îmi venea greu să plec,să-mi las bunicii, prietenii,pe tata...asta era situația. Mă bucuram că merg cu mama,cu acea părticică din mine care m-a sprijinit întotdeauna şi care mi-a oferit totul! Am ajuns în aeroport după-amiaza. Era foarte cald,o sticlă de suc îmi prindea bine...dar ne grăbeam. Cu părul desprins, îmbrăcată într-o pereche de jeanşi negri,rupți si un tricou larg mă urcam uşor pe scările avionului. Mama era în spatele meu, pentru a prezenta biletele. Drumul urma să fie foarte lung. Muzica îmi alina plictiseala din avion. Nu era prima dată când zburam printre nori,era ca şi cum zburam printre propriile mele vise. Lângă mine,nu stătea mama,aşa cum credeam că o să fie. Era o fetiță mică,care mă privea suspect. Îmi cerceta fiecare parte a feței şi se amuza copios de felul în care fredonam odată cu melodia. I-am adresat o privire întrebătoare,însă,fata timidă întoarse capul, prefăcându-se că nu este acolo.
-Micuțo,doreşti ceva?
-Ți se pare ție că-s micuță? Nu vreau nimic. Esti foarte caraghioasă,atâta tot!
-Eşti cu părinții tăi?
-Nu, eu n-am părinți...bunica mea este în spate. Tu cu cine eşti?
-Eu sunt cu mama. Cum adică nu ai părinți?
-Păi...mama a plecat în Anglia si nu s-a mai întors,iar tata a murit de cancer. Nu vreau să-ți fie milă...
-Îmi pare foarte rău,observ că eşti o fată puternică. Mă bucur. Şi,unde mergi?
-În Seul,la bunicul meu. Dar tu?
-Eu în Guri la bunicii mamei mele. Ai dori să-mi faci o poză?
-Desigur...!
O fotografie reuşită pe care o păstrez şi acum. Deja mă durea capul. În avion era linişte şi urma sã aterizeze în foarte puțin timp.
Aterizarea a fost plãcutã și la fel de liniștita ca tot parcursul zborului. Am aterizat în vestul capitalei Seul, în aeroportul internațional Incheon. Cel mai aglomerat aeroport din lume. Chiar asa si era...peste tot oameni diferiți, care cautã rãspunsuri. Nu aveam loc sã întorc privirea. Mama, cunostea foarte bine aceste zone, mi-a spus sã nu mã îndepãrtez de ea nici un milimetru în plus. Ajunse în stație, mama a oprit un taxi pentru a ne duce în Guri. Am ajuns destul de repede. Pe geam mă uitam la priveliştea încântătoare pe care mi-o oferea călătoria.
CITEȘTI
Dragostea învinge mereu...
Romance~DOAR CITIȚI!~ La douãzeci și patru de ani, mã confruntam cu o dublã problemã: pãrinții mei divorțaserã, și dintr-o datã mã trezisem în Guri (Korea de Sud) la bunicii materni. Mã aflam într-un loc neobișnuit, atât necunoscut, cât și pãrãsit. La înce...