Azi, băiatul băgăcios urma să plece în Seul. Mă trezise de dimineață pentru ca nu cumva să dorm până pleacã el. Casa era într-adevăr dezordonată si trebuia să facem curățenie o parte din zi. Chris se îndrăgostise (ca de obicei), de Baekhyun,cel mai bun prieten al lui Kim. Îmi povestise că toată seara a stat cu el şi că nu s-a simțit de mult aşa bine. Azi avea să iasă cu el în oraş. Băieții din trupa EXO erau acasă la Kim, era ciudat cum de i-a lăsat singuri şi a venit la mine dis-de-dimineață. În timp ce beam cafea,Kim se uita la mine şi râdea.
-De ce râzi,mă rog...? Îl întrebasem eu cu o voce fără chef şi cu părul ciufulit.
-De tine! Nici nu ştii ce față ai...parcã ai venit din Siria!
-Poftim? Ție îți arde de glume când avem atâta treabã.
-Deloc! Dar dacã ãsta-i adevãrul...
Dupã o canã fierbinte de cafea,m-am dus sus sã mã schimb. Kim era foarte nerãbdãtor sã terminãm curãțenia, voia sã fim doar noi doi. Și eu voiam același lucru. Avantajul nostru era cã ai mei plecau în Seul, pentru a-și face mama angajarea la un supermarket, iar Chris ieșea și ea în oraș cu Baek.
Felul molipsitor al lui Kim de a mã privi, mã atrãgea și mai tare. Erau acele priviri subtile, prin care treceau mii de emoții și de cuvinte, pe care doar le simțeam. De îndatã ce ai mei plecarã, ne apucasem de curãțenie. Chris stãtea de minute bune în baie, aranjându-se. Într-adevãr, era o întâlnire, puțin cam rapidã și totodatã, ciudatã. Dar era viața ei, iar, cu privire la Baek, dupã descrierile lui Kim despre el, îmi pãrea destul de ordonat cu privire la fete. Doar atâta îi trebuia, s-o rãneascã într-un anume fel pe sora mea de suflet. Orele treceau, puțin cam repede pentru o ultimã zi cu Kim. Dupã o curãțenie ca la carte, ne-am așezat amândoi pe canapea. Ne zâmbeam pe ascuns, ca niște adolescenți îndrãgostiți. Mã temeam de mai mult, și...cum se spune: "De ce te temi, de aia nu scapi!"
-Pe mine nu mã poți minți...tu te bucuri cã eu plec! Privirea lacomã a lui Kim, îmi devorã de-a dreptul rãspunsul.
-Ããã...poftim? Tu chiar ești penibil dacã crezi asta! Acest rãspuns, al meu, pãru sã-l tulbure. Privirea îi coborî spre trupul meu, apoi se abãtu repede, mascând cu un zâmbet.
-Știu cã nu ți-e ușor, dar e aproape de Guri...voi avea turnee, concerte...ca de obicei,dar o sa vin,o sa vii și tot așa. Îmi spuse el pe un ton neutru.
-Poate cã ai dreptate. Poate cã mã voi angaja la studio. Îmi ignorã rãspunsul și se apropie de mine. Sclipirea sãlbaticã din ochii lui Kim, mã alarmã.
-Știi, miroși frumos. Mã atrag femeile care au un miros specific,ca al tãu. Eram nesigurã de cuvintele lui, și am încuviințat din cap.
-Acum ce facem? Am întrebat eu, cu un nod în gât.
-Nu te prea bucuri cã sunt aici... îmi spuse el întorcându-și privirea spre ușã.
-Normal cã mã bucur, dar situația e incomodã...
-Demonstreaz-o! Glasul lui rãgușit, devenea tot mai îndrãzneț.
-Ce anume sã-ți demonstrez? Am întrebat, cu toate cã știam la ce se referea.
-Cã te bucuri cã sunt aici. Sãrutã-mã prelung și apãsat. Din nou era acea voce groasã, ce rãsuna ca un mister pervers.
-Cu plãcere! I-am rãspuns.
Buzele ni se lipirã ușor și trupurile ni se modelarã unul dupã celãlalt.
-Pune-ți brațele în jurul gâtului meu. Mã supusem cu mișcãri extrem de delicate, ce fãcurã ca abdomenele și șoldurile noastre sã se atingã. Chipul meu era lãsat pe umãrul lui, și, cu pași mãrunți, Kim urca scãrile spre camera mea. I-am șoptit la ureche: "DA,MÃ BUCUR CÃ EȘTI AICI!", dupã care i-am sãrutat gâtul și un miros îmbietor mã fãcu sã nu-mi mai dezlipesc buzele de pielea lui finã, preț de câteva clipe. Deschise ușor ușa camerei mele și o împinse cu piciorul, zâmbind larg. Simțeam cum îmi cresc bãtãile inimii. Eram copleșitã brusc de senzații pe care nu le crezusem posibile. Sau nu le trãisem.
CITEȘTI
Dragostea învinge mereu...
Romance~DOAR CITIȚI!~ La douãzeci și patru de ani, mã confruntam cu o dublã problemã: pãrinții mei divorțaserã, și dintr-o datã mã trezisem în Guri (Korea de Sud) la bunicii materni. Mã aflam într-un loc neobișnuit, atât necunoscut, cât și pãrãsit. La înce...
