Draco Malfoy ~Fanfiction~

Aniversarea.

Ma trezesc. E dimineata.

Stau lenesa in pat si ma gandesc la tot felul de lucruri...apoi brusc...

Mi-am amintit! Visul de aseara! Sa fi fost doar un vis??? Imposibil! Nu se poate sa fi fost un vis! A parut prea real!

Bag repede mana sub perna. E aici! Scrisoarea e aici! M-as duce sa le-o arat tuturor, sa le arat ca sunt speciala fiindca am fost admisa la o scoala de magie! O scoala speciala! Dar...nu ma va crede nimeni. Nu are rost. Mama nu m-ar lasa in veci sa plec la o scoala de magie. Nu-i place sa fiu departe de casa. Si in plus, ce peron e asta, 9 si 3?4 ? Am fost de atatea ori pe peroanele 9 si 10 si totusi nu am vazut niciodata peronul acesta.

Iar Aleea Tor...unde ar trebui sa fie si asta? N-am auzit in viata mea de ea!

Verificand inca odata plicul am observat ca inauntru se afla un bilet de tren pe care scria: "Hogwarts Express 9 and 3/4"

Daca mi-au pus si un bilet inseamna ca e real. E real, nu?

Ma dau intr-un final jos din pat si imi aleg hainele. Am de gand sa-i spun mamei. Ma voi duce la aceasta scoala chiar de ar fi sa mor. Chiar daca stiu ca ea nu va fi de acord, nu ma voi lasa. Daca nu-mi da voie sa merg la aceasta scoala numita Hogwarts, voi refuza sa ma mai duc vreodata la scoala. Si asa nu imi placea. 

Strang plicul in mana. Intru in bucatarie unde Ken si Stacy iau deja micul dejun. Nu vor sta acasa fiindca Ken are repetitii iar Stacy se duce sa le faca portrete oamenilor in piata. Mama si tata parca nici nu ma observa. Ea spala vasele si el citeste ziarul.

- Neata. spun dar nimeni nu-mi raspunde.

Ii las o clipa. Dar nu primesc niciun raspuns asa ca ma asez la masa incercand sa formulez o explicatie despre scrisoarea primita. Dar cand am deschis gura sa vorbesc, mama mi-a luat-o inainte.

- Ce vrei?

- Ce sa vreau?

- La micul dejun. Spune odata. Nu am toata ziua. Trebuie sa-i duc pe fratii tai la treburile lor, apoi am cumparaturi de facut si...

- Nu mi-e foame.

- Si atunci ce cauti aici? intreba Ken.

- Ciudata intrebare. Stai sa ma gandesc...oare de ce? Ah, stai! Cred ca stiu! Locuiesc aici!

- Din pacate...spuse Stacy.

- Mama, uite ce am primit aseara. ii spun aratandu-i scrisoarea.

- O scrisoare? Pentru tine? Cine ti-ar scrie tie? Si cine aduce scrisoari noaptea? se mira Stacy.

- O bufnita a adus-o.

Tata scoase chipul din ziar, mama ramase blocata pe loc iar gemenii lasare o mutra miloaga.

- O bufnita? intreba Ken.

- Exact asa.

O clipa de liniste. Apoi toti incepura sa rada.

- Ia auzi la ea ! O bufnita!

- Bufnitele nu aduc scrisori, ciudato!

- Ti-am gasit talentul. Ar trebui sa te faci scriitoare. Ai talent, nu gluma. Ce mai imaginatie! Bufnite care aduc scrisori! Nu-i asa, Ken?

- Asa-i surioara!

- Dar e adevarat!

-  Scumpo, fratii tai au dreptate. Bufnitele nu zboara noaptea ca sa aduca scrisori. spuse mama.

- Tata, tu ma crezi, nu-i asa?

- Mmmm...pai...ce scrie acolo? Ia da-mi sa vad!

I-am intins scrisoarea si el citi. Lasa o fata mirata.