Bad Boy (Chanyeol FanFiction)

Capitolul 3

După ce s-au terminat orele, am plecat spre casă împreună cu Sooyoung. Am aflat că și ea locuiește în același cartier cu mine.

Am ajuns în fața casei și mi-am luat la revedere de la Sooyoung, apoi am intrat. Mama îmi pregătise masa.

-Cum a fost la școală, scumpo? m-a întrebat ea.

-A fost destul de bine. Chiar mi-am făcut și o nouă prietenă.

Între timp tatăl meu a intrat în bucătărie.

-Poftim? Tu ți-ai făcut o prietenă? m-a întrebat el mirat. Credeam că nu poți să socializezi decât cu prietenii tăi imaginari.

-Tată!!!! Nu am prieteni imaginari!

-Da, sigur, și de-aia vorbești singură.

Am hotărât să nu încep o ceartă cu el, fiindcă știam ca nu pot să o scot la capăt. După ce am terminat de mâncat, m-am dus în camera mea. M-am gândit să-l sun pe Chanyeol, ca să îl întreb când ne întâlnim să facem proieectul, dar mi-am adus aminte că nu îi știu numărul de telefon. Am sunat-o pe Sooyoung.

-Alo! Bună, Eunji! De ce m-ai sunat?

-Vroiam să te întreb dacă ai numărul lui Chanyeol, fiindcă trebuie să lucrăm la proiect, și nu îi știu numărul.

-Nu îl am. Dar pot să fac rost de el. Cunosc multe persoane din școală.

-Ok. Merci.

Sooyoung a închis, dar m-a sunat înapoi după aproximativ 7 minute.

-Alo? Eunji, am facut rost de număr. Ai pe ce să notezi? Sau mai bine îți trimit un mesaj.

-Merci. Dar cum ai făcut rost de el?

-Păi, am întrebat o colegă care este prietenă cu verișoara prietenei surorii mai mari a lui Chanyeol.

-Oau. Chiar că ești rapidă.

Am mai vorbit un timp cu Sooyoung, apoi l-am sunat pe Chanyeol.

-Alo? Cine este?

-Eunji. Kim Eunji.

-N-am mai auzit numele ăsta niciodată. Ești cumva vreo fană care vrea să iasă cu mine?

-Ha, ai vrea tu! Sunt partenera ta de proiect la biologie.

-Și de ce, mă rog, m-ai sunat?

-Păi, trebuie să lucrăm la proiect. Să nu crezi că am să-l fac singură.

-Da, da, bine.

-Ok, deci unde ne întâlnim să facem proiectul?

-Acasă la tine. Că doar nu te-aș primi la mine în casă.

-Offf, nu poți să încerci și tu să nu fii nesimțit măcar odată?

-Trimite-mi adresa ta. O să vin la tine în 15 minute.

-Ok.

I-am trimis adresa, iar apoi am început să pregătesc materialele pentru proiect. Peste un sfert de oră, am auzit un claxon de mașină. Când m-am uitat pe geam am văzut o limuzină parcată în fața casei mele. Tipul ăsta, Chanyeol, trebuie să fie foarte bogat. Am coborât scările și m-am îndreptat spre ușă.

-A venit cineva? m-a întrebat mama.

-Da, un coleg. Trebuie să facem un proiect împreună.

-A, bine. Distrați-vă!

Mi-am dat ochii peste cap. Cum poate să se distreze cineva când își face temele? Am deschis ușa, iar afară aștepta Chanyeol. Trebuie să recunosc, arăta chiar bine. Mi se părea că încep să simt fluturi în stomac. Până când a început să vorbească.

-Ce ți-a luat atâta timp să deschizi ușa?! s-a răstit el la mine.

-Scuze. A trebuit să îi spun mamei că vii.

-Da, fine. Mișcă-te odată din ușă, ca să intru.

M-am dat la o parte și m-am abținut să nu-i spun vreo două. Nu pot să cred că începuse să îmi placă de el pentru câteva secunde. Am urcat amândoi scările și am intrat în camera mea. I-am arătat un scaun pe care să stea, iar eu m-am așezat pe pat. Am început să scriem ideile principale pe o foaie, iar apoi am început să le dezvoltăm pe cartonul care avea să fie proiectul nostru. Eu am făcut majoritatea proiectului, deoarece Chanyeol părea că era în altă lume. Am observat că nu știe mai nimic, spre deosebire de mine, care mereu am luat note foarte bune. Ajunsesem când mama a intrat în cameră ca să ne aducă niște biscuiți făcuți de ea. Mama face cei mai buni biscuiți, așa că nu prea îmi convenea să îi împart cu Chanyeol, dar nu aveam ce să fac.

-Spor la învățat, copii! ne-a zis mama, apoi a ieșit din cameră.

Chanyeol a mâncat aproape toți biscuiții în timp ce eu lucram. Din fericire, au mai rămas doi și pentru mine.

Era deja seară când am terminat proiectul. L-am condus pe Chanyeol până la ușă.

-Pa! Ne vedem mâine la școală, i-am zis eu.

Dar se pare ca el nu s-a sinchisit să îmi răspundă. Am intrat in casă și am văzut-o pe mama stând în fața mea cu un rânjet imens pe față.

-Cum îl cheamă pe băiatul cu care ai lucrat? Să știi că e foarte drăguț. Poate ar trebui să încerci să arăți și tu puțin mai bine. Are iubită?

-Mamă, nu am făcut decât un proiect împreună pentru că ne-a obligat profesorul! Nu-ți mai imagina tot felul de chestii.

-Bine, bine. Dar eu presimt că o să fie ceva între voi.

-Ha, ha, ha! Nu mă face să râd. Asta e ultima oară când mai am de-a face cu porcul ăla!