Jessica:Răzbunarea sangelui

Cap.3

-Tu nu mananci?ma intreaba Maya.
-Nu imi este foame acum...raspund eu posomorata.
-Haide,Jess....imi spune Sasha in timp ce imi intinde farfuria ei.
-Bine....cateva guri..
Iau farfuria si iau cateva guri....
-Multumesc,fetelor,chiar va multumesc...
-Jess,sa nu uiti ca mereu vom fi aici..imi spune Maya.
Ies din bucatarie si merg in dormitor,realizez ca mi am uitat telefonul si ma intorc.
Pe hol,aud cum Sasha si Maya vorbesc..
-Auzi,nu stiu ce sa zic...vampiri?o intreaba Sasha pe Maya.
-Sasha...poate Jessica trece prin niste momente grele...nu te indoi...
-Da,Maya...dar...vampiri?
-Daca nu ai vazut nu inseamna ca nu exista.
-Bine,bine..Poate ca ar trebui sa o sprijin si sa credem...cu toate ca nu cred ca e adevarat...Te ai gandit cumva si la varianta ca si ar fi putut imagina ce a vazut...sau a inventat...copil fiind atunci..
La auzirea acestor cuvinte..intru repede in bucatarie,acestea se panicheaza si se uita la mine ..eu ma uit la ele.Cateva secunde mai tarziu,mi se inlacrimeaza ochii.....ma sterg si imi iau telefonul.
-Jess,stai,ma striga Maya.
Sasha si Maya vin dupa mine.
Ma inchid in camera..acestea bat in usa si ma roaga sa deschid.Ma dezbrac,ma imbrac cu o pereche de blugi negri,un tricou mov cu un catel pe el si un hanorac albastru.Ma incalt cu tenesii mei albi,imi iau telefonul si ies repede din camera...Cand ies acestea trag de mine,ies repede tragand usa dupa mine si coborand scarile(stam la etajul 2)in graba.Ma uit in urma si le vad cum vin dupa mine,Maya era in pijamale.
Ies din bloc si ma pierd in multimea de oameni care astepta la semafor,verific telefonul in graba,era ora 10:25.Afara este cat de cat cald pentru o zi din luna martie...mai exact suntem pe 19 martie...astazi este duminica si ma gandesc ca maine este luni si  trebuie sa merg la scoala..din nou.
Semaforul se schimba si traversez cu multimea.....dupa ce traversez,merg repede printre blocuri ajungand intr un parc.Intru,ma asez pe o banca si imi trag sufletul...observ ca imi suna telefonul.E Maya.Nu raspund.Ma mai suna odata,din nou nu raspund....Ma ridic de pe banca si ma duc in acelasi loc in care merg mereu sa imi limpezesc gandurile si sa imi spune ofurile:la cimitir,la mama si la tata...stiu ca ei mereu sunt cu mine,dar vreau sa vorbesc cu ei acolo ...langa trupurile lor,trupurile pe care le am imbratisat de atatea ori,trupurile care mi au sarutat fruntea de atatea ori,mainile care mi au dat de mancare...si chipurile  cu zambetul care m au optimizat si motivat de atatea ori.Picioarele.care mergeau in fiecare zi la munca ca sa faca bani pentru a ne intretine...si toate astea sunt acolo.In singuratatea aia,intr un loc plin de alte trupuri care au trecut prin viata...si acum au ajuns la eternitate.
Mergand...ma gandesc la Sasha si la Maya...eram sigura ca asta se va intampla....nu ma cred....se indoiesc de ceea ce spun.Off.
Ma uit la telefon,este 10:49.
Cimitirul nu este departe....doar ca prefer sa merg pe jos decat sa iau autobuzul.Imi place sa privesc lumea...fetele oamenilor si sa ghicesc daca sunt tristi sau fericiti...sa imi dau seama la ce se gandesc,sa imi imaginez ce probleme au acestea...De exemplu:ma uit la femeia de alaturi care sta pe banca langa copilul sau si il cearta.Femeia nu pare sa aiba mai mult de 40 ani,iar baietelul mai mult de 10 ani.Aceasta il cearta,dar copilul nu pare sa fie afectat...cine stie ce a mai  facut.....