Capitolul 3

88 8 3
                                    

După cearta cu părinți mei am mers în camera mea și am stat toată ziua în pat nefăcând absolut nimic doar cat am mers să mănânc că doar nu sunt robot să nu mănânc toată ziua.

După 3 zile .

În aceste 3 zile am ținut-o tot așa, adică am luat doar note mici.
Părinții mei nu înțeleg ce am și de ce am notetele astea mici. Profesorii au lu-at legătura cu părinți mei și i-au întrebat ce este cu mine dar eu am refuzat să le explic ce se întâmplă cu mine. Până la urma este viața mea și fac ce vreau cu ea. Cu Charlie am mai vorbit dar este prea ocupată cu Tom, noul ei iubit, daaa ce sa spun, mă bucur pentru ei dar după cum o cunosc eu pe Charlie nu o să îi țină mult timp. Sunt întreruptă din gândurile mele de o bătaie în ușă.

-Intra! Strig eu

Pe ușa intra nimeni altul decât fratele meu Edward. Cum îl văd alerg spre el cu brațele în aer și el când mă vede începe să facă pași în spate cu o față gen "Asta vrea să mă omoare". Eu când îl văd că se da înapoi încep să râd spunând:

-Vino mă aici că nu îți fac nimic! Spun eu cu un zâmbet larg pe buze întinzând mâinile spre el. Acesta mă strânge tare în brațe încât rămân fără aer.

-Stiu că ți-a fost dor de mine dar nici chiar așa! Spun eu încercând să respir, apoi după ce spun asta el mă lasă și eu mă așez pe pat și îl întreb:

-Cum de ai venit? Îl întreb eu

-Nu am voie sa îmi vizitez sora?? Spune el

-Ba da, dar nu ai și tu școala ??

-Sigur că am, și nu as fi venit aici daca părinți nu mar fi chemat! Zise el și eu îmi dădusem seama de ce a venit. Am auzit că te-ai lăsat de învățat, de ce ?? Mă întreabă el serios.

-Ce o să îti spun acum promiți sa nu le spui părinților,ok ?? Zic eu

-Promit! Spuse el

-Pe degețel? Îl întreb eu

-Hai zi odată, nu mă mai ține pe jar! Zise el

-Într-o seara când ei veneau de la munca i-am auzit vorbind despre mine cum că eu mă lăsasem de învățat și eu pe atunci învățam și vreau să le arat că pot fi și altfel! Zic eu și el mă privește puțin uimit

-Și până când ai de gând să o ți așa ?? Mă întreabă el

-Nu stiu, nici nu m-am gândit la asta! Spun eu

-Ar trebui sa nu o ți prea mult pentru că peste un an și ceva vei merge la facultate și nu cred că te va ajuta prea mult asta! Spuse el

-Ai dreptate, dar dacă cumva această "ieșire" mă va afecta în viitor o să îmi asum greșeală! Spun eu

-Ai grija ce faci! Zice el

-O să am, dar hai sa revenim, tu cât stai aici ?? Îl întreb eu.

-Păi am venit să stau doar weekend-ul acesta și o să plec duminică noaptea! Zise el

-Păi și ce stăm aici că niște pensionari, hai sa ieșim în oraș! Spun eu și mă dau jos din pat mergând să îmi iau geanta și îmi pun telefonul și alte chestii.

-Bine, mergem, dar nu cred că vrei sa vi în pijamale,nu? Mă întreabă el și eu am uitat complet că încă sunt în pijamale.

-Te aștept jos! Zise el și dă să plece dar îl opresc spunândui:

-Ai promis că nu spui nimic, și te rog sa nu o faci, bine ?? Îl întreb eu

-Stai liniștită, nu o să le spun nimic, acum du-te și te schimba mai repede că nu vreau să te aștept mult timp jos, ok! Zise el și iese de pe ușă.

120 de bătăi pe minut.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum