Stepping on broken glass

Capitolul 2

Dinner

- Da? Spun mai mult ca pe o șoaptă.

- Victoria? Ce bine că mi-ai răspuns! Ce faci? Ii pot citi in voce dorul.

Ciudat.

- Ce dorești, Zack? Spun pe un ton mult prea rece de această dată.

- Ești prost dispusă astăzi? Te-am sunat să te anunț că la sfârșitul săptămânii vin acasă.

- Noul soț al mamei nu îți mai dă bani sau ea nu-și dorește să-i împartă cu tine?

- Stai liniștită, Andrew are mai multă grijă de mine decât propriul meu tata. Am fost acceptat la UCLA.

- Mulțumesc pentru anunțate, acum știu să nu-l pun pe listă. Trebuie să închid.

Deoarece mai sunt doar câteva minute până ce festivitatea se termină, merg la secretariat pentru a-mi scoate orarul meu și pe cel al prietenei mele. Apoi în grabă mă îndrept spre mașină și o aștept pe Esther acolo. În câteva minute își face apariția și ea cu un zâmbet mare pe buze.

- Cine te-a sunat?

- A fost Zack.

Fața ei se transformă într-o strâmbătură care pe mine mă face să pufnesc în râs.

- De ce te-a sunat? Se plictisește atât de tare în Miami?

Ridic din umeri fără să spun niciun cuvânt.

Fără să-mi dau seama, am ajuns la aeroport. Esther se dă jos grăbită și fuge către iubitul ei care ne așteaptă. Acesta scapă toate bagajele din mâini când ea sare pe el și-l sărută.

Drace! Am uitat complet că am și eu un iubit. El niciodată nu vine în prima zi de școală, spune că e o pierdere de timp și mai bine face altceva decât să stea în picioare înghesuit printre alți elevi. În seara asta am fost invitată la cină. Trebuie să mă pregătesc!

- Dragilor, nu ați vrea să plecăm de aici? Am uitat complet că am fost invitată să iau cina cu părinții lui Logan.

- Ah, bine că mi-ai amintit, spune Matt zâmbind, suntem și noi invitați.

- Serios, Matt? Și abia acum îmi spui? Nu sunt pregătită! Se rățoiește Esther la iubitul ei.

- Am uitat și eu, iubito. Oricum ești frumoasă așa cum ești, nu ai nevoie de nimic în plus.

***
Și, aici suntem. În fața casei iubitului meu pe care nu l-am mai văzut de aproape o lună deoarece a fost plecat în New York la bunicii lui. Acum, dacă stau și mă gândesc bine, trebuia să accepte să merg și eu cu el. Mai scăpam de tensiunea asta din Los Angeles acumulată de mult timp.

Urcăm grăbiți scările pentru că, evident, am întârziat, și Matt bate ușor în ușă. În câteva secunde își face apariția o femeie pe care nu am mai văzut-o. Probabil e noua servitoare. Familia Davis își schimbă menajerele ca pe șosete.

- Intrați copii! Ne face semn femeia.

Dacă casa mea e mare, casa lui Logan e uriașă. Are două etaje, patru garaje, o piscină enormă, saună, sală de sport și una cinema. Iar mobilierul și decorațiunile sunt realizate de cele mai de lux case de modă interioară.

Să fiu sinceră, nu înțeleg de ce oamenii au nevoie de atât de mult spațiu. Nici pe tata nu l-am înțeles când a cumpărat casa așa de mare cu toate că pe atunci eram patru persoane, dar cine sunt eu să judec gusturile oamenilor bogați?

- Victoria, nu te-am mai văzut de ceva timp. Cum mai merg lucrurile?

- Foarte bine, Gabriela. Acum câteva săptămâni am fost plecată cu tata la San Francisco. A fost minunat acolo, m-am gândit că ar fii frumos să mergem într-o mică vacanță de Crăciun acolo.

- Sună bine. Matt, cum ai petrecut vacanța la bunicii tăi?

- A fost minunat! Am prins niște valuri imense. Frate, la anu' vii și tu cu mine, i se adresează lui Logan.

După ce am servit și desertul delicios, am decis că e timp să plecăm la casele noastre. Am condus-o eu pe Esther acasă și m-am oprit la un magazin alimentar să-mi cumpăr ciocolată pentru că desertul acela a fost foarte bun, dar puțin.

Caut raionul cu dulciuri și mă uit după ciocolata cu caramel și cea cu căpșuni și iau două din fiecare. Poate va dori și tata sau Lauren. Când vreau să merg către casa de marcat, fiind atentă la mesajul de la Logan în care mă întreabă dacă am ajuns cu bine acasă, mă lovesc de un corp solid. Îmi ridic capul gata să țip la persoana care mi-a blocat drumul și dau peste doi ochi negrii. Acei ochi negrii pe care nu i-am mai văzut de un an de zile. Înghit în sec și fac câțiva pași înapoi pentru a rupe contactul vizual.

- Querida, trebuie să încetăm să dăm așa unul peste altul. Azi de dimineață era să-mi lovești mașina și acum să mă calci în picioare.

- Dacă aș putea, chiar aș face-o. Dă-te din calea mea!

Ridică mâinile în defensivă și se dă la o parte. Hay Dios! De ce s-a întors înapoi în oraș?