Stepping on broken glass

Capitolul 3

Forgive me, sister

În sfârșit astăzi este vineri. Cobor din pat leneșă și îmi verific telefonul. Îi trimit un mesaj lui Logan dacă își poate amâna planurile pentru această seară pentru a veni la cină. Dacă tot vine Zack, vreau să-i pregătesc o cină specială. Nu l-am mai văzut de când mama a plecat în Chicago, acum aproximativ patru ani. La început i-am urât pe amândoi pentru că au plecat, dar apoi, cu timpul am încetat să-l mai învinuiesc pe Zack pentru că a plecat. Probabil așa a fost cel mai bine pentru el.

Nu după mult timp îmi trimite mesaj cu răspunsul lui. Spre ușurarea mea este un 'da'. Dau draperia de-o parte pentru a lăsa razele luminii să inunde camera însă afara este înnorat.

Îmi aleg din dulap un body din catifea, simplu, de culoarea piersicii, o pereche de blugi mai largi și în picioare o pereche de pantofi cu toc, iar peste un palton nu foarte gros. Îmi aranjez puțin părul și aștept ca Esther să apară împreună cu mama ei.

- Papi, nu mănânci nimic? Îmi întreb tatăl când trece prin bucătărie cu câteva dosare în mână. Își ia o sticlă cu apă din frigider și bea jumătate din conținu.

- Iau prânzul la un nou restaurant și vreau să mănânc tot. Chicotește.

Îmi iubesc tatăl atât de mult și îi sunt recunoscătoare pentru că are grijă mereu de mine și face tot posibilul să nu-mi lipsească nimic. A fost mereu lângă mine când am avut nevoie de sprijinul lui, chiar dacă era ocupat cu munca lui.

Două ciocnituri se aud în ușa de la intrare și tata se grăbește să deschidă. Esther și Barbara își fac apariția în bucătărie.

Mă șterg la gură și îmi pun farfuria în mașina de spălat după care o îmbrățișez pe Barbara și o iau pe Esther pentru a merge la liceu.

- Ce ai zice dacă ai veni diseară la cina pe care am pregătit-o pentru Zack? Mi-ar face o mare plăcere să te am lângă mine.

- Îi organizez o cină?

- Da, vreau să fie ceva în familie și liniștit. Vine și Logan. Haide, să reunim gașca de șoc!

- Cum pot spune 'nu' la asta?

Zâmbesc și bat din palme ca un copil mic care și-a primit jucăria mult dorită. Mă bucur nespus de mult că a acceptat să vină și ea în această seară la noi pentru o mică reuniune de familie.

- Acum, dacă nu vrei să primim o predică marca Douglas, zic să ne grăbim.

Prima oră o avem cu acritura de Marie Douglas, profesoara de chimie. Intrăm amândouă în clasă ținându-ne de braț și ne așezăm undeva în spate.

- Știi ce avem ultima oră?

- Cred ca spaniolă. De ce?

- Trebuie să-i cumpăr lui Matt un cadou de ziua lui. Și nu doar că e ziua lui, dar e și aniversarea noastră de un an! Crezi că ai putea să vii cu mine? Știu că nu vrei să lipsești de la materia ta preferată, dar chiar am mare nevoie de ajutorul tău!

Prietena mea e împreună cu un băiat de un an de zile! Nu o vedeam eu pe Esther fiind într-o relație serioasă, de lunga durată, dar mi-a dovedit contrariul.

În schimb, eu și Logan suntem împreună de vreo șapte luni. Nu îl iubesc, nu o pot face. Pe atunci, când a început să se apropie de mine, inima mea încerca să se recupereze după fenomenul Adam. Suntem prieteni de când eram în școala primară, dar niciodată mai mult de atât, iar când l-am cunoscut pe Adam, am rupt relația de prietenie dintre noi. Însă când nenorocitul a plecat fără nici o remușcare, Logan a fost lângă mine și m-a ajutat să trec peste, și pentru asta îi sunt recunoscătoare. Poate și de aceea nu vreau să pun punct relației, a fost lângă mine când am avut nevoie de un umăr pe care să plâng.

- Esther, când te-am lăsat baltă într-o sesiune de cumpărături atât de specială? Și oricum, doamne Diaz nu mai are ce să mă învețe la spaniolă, știu mai multe decât ea!

***
După ore am mers prin mall cu Esther pentru a-i cumpăra un cadou lui Matt și a găsit un lanț pe care l-a personalizat. Când am terminat de cumpărat cadoul, am luat-o înspre casă. Vreau să ajung înainte fratelui meu.

- Lauren, e gata cina? Las plasele cu cele cumpărate și intru în bucătărie. Logan, ai ajuns! Chiar acum voiam să te sun. Mă așez pe scaunul de lângă el și-l sărut ușor pe buze.

- Normal că am venit, nu l-am mai văzut pe Zack de cinci ani.

Oh, da. Ei doi erau prieteni la cataramă. De fapt, toți patru eram prieteni buni, însă odată cu divorțul dintre tata și mama, Zack a decis să plece cu ea și cu amantul ei în Chicago. Cu toate că m-a rănit când a ales să plece cu mama în loc să stea acasă cu mine, îmi e foarte dor de el.

Motorul unei mașini răsună prin casă și sar grăbită să mă uit pe geam dacă a ajuns fratele meu. Îl văd cum iese de pe locul pasagerului și scoate din portbagaj o geantă mare, după care vine spre casă. Fug repede la ușa de la intrare și o deschid înainte de a apuca să sune. Simt cum ochii mă înțeapă din cauza lacrimilor. În sfârșit, după atâția ani, îl revăd. Sar în brațele lui făcându-l să-și scape bagajul și mă învârte de câteva ori după care mă săruta pe frunte.

- Îmi pare rău că am plecat, hermana.